Structura și funcția sistemului nervos

În acest articol vă vom prezenta structura anatomică și fiziologia acestui sistem important, precum și unele dintre cele mai frecvente afecțiuni asociate cu el.

Anatomia sistemului nervos

Sistemul nervos reprezintă o rețea complexă de diverse celule caracteristice pentru el, numite în general neuroni și este responsabil pentru controlul și coordonarea tuturor funcțiilor din organism.

Din punct de vedere anatomic și funcțional, acesta este împărțit în două componente principale, și anume sistemul nervos central (SNC) și sistemul nervos periferic (SNP).

Sistemul nervos central

Sistemul nervos central este reprezentat de două entități principale – creierul și măduva spinării. 

Creierul, în esență, este centrul principal de control, în timp ce măduva spinării servește pentru a asigura legăturile între creier și celelalte părți ale corpului.

Creierul este împărțit în câteva părți principale: 

• Creierul mare - cerebrul: Este cea mai mare parte și este responsabil pentru procesarea informațiilor din lumea exterioară legate de simțuri (percepții), mișcări, emoții și funcții cognitive. Creierul uman este responsabil pentru funcțiile cognitive avansate și capacitatea noastră de a raționa și analiza, precum și de a manifesta creativitate și de a crea. Din punct de vedere anatomic, este împărțit în două emisfere (stânga și dreapta), care controlează partea opusă a corpului.
• Creierul mic - cerebelul: Este responsabil în principal pentru coordonarea mișcărilor și menținerea poziției corpului în lumea exterioară.
• Trunchiul cerebral - Rolul său este să exercite control direct asupra funcțiilor vitale ale corpului, cum ar fi respirația, ritmul cardiac și tensiunea arterială.

Măduva spinării se află de-a lungul coloanei vertebrale și servește ca „centru de distribuție” pentru transmiterea impulsurilor nervoase între creier și sistemul nervos periferic (SNP). 

Celulele nervoase care o compun sunt responsabile pentru transmiterea și recepția semnalelor pentru funcțiile motorii și senzoriale.

Sistemul nervos periferic (SNP)

Sistemul nervos periferic este format din toate nervii care se ramifică din componentele sistemului nervos central, și mai precis - din măduva spinării către restul corpului. 

Acesta este împărțit în două tipuri principale: sistemul nervos somatic și sistemul nervos vegetativ.

Sistemul nervos somatic

Acesta controlează mișcările voluntare efectuate de mușchii scheletici ai aparatului locomotor. Sistemul nervos somatic transmite semnale de la SNC către musculatură, dar și transferă informații senzoriale (de la piele și alte organe senzoriale) către SNC.

Sistemul nervos vegetativ

Sistemul nervos vegetativ exercită controlul asupra funcțiilor involuntare ale corpului. Acestea includ activitatea cardiacă, respirația, digestia și funcția glandelor. 

La rândul său, se împarte în două subdiviziuni: 

• Sistemul nervos simpatic: Este responsabil pentru reacțiile organismului la stres, conducând reflexul „luptă sau fugi” prin eliberarea adrenalinei, controlând practic ritmul cardiac, accelerând respirația și dilatând căile respiratorii. Este responsabil pentru eliberarea unei cantități mari de glucoză în sânge, necesară organismului în situații de urgență.
• Sistemul nervos parasimpatic: Acțiunea sa este opusă sistemului nervos simpatic și se manifestă prin restaurarea și relaxarea corpului, încetinind ritmul cardiac, scăzând tensiunea arterială și activând procese precum digestia, de exemplu.

Structura și funcția sistemului nervos

Neuronii sunt unitățile funcționale ale sistemului nervos și reprezintă celule înalt specializate, care conduc semnale electrice și chimice în SNC și în întreg corpul. Există multe tipuri diferite, fiecare având un rol bine definit, iar împreună construiesc structura completă a sistemului nervos.

Structura neuronului

Deși există o mare varietate de celule nervoase în sistemul nervos uman, din punct de vedere structural toate sunt destul de asemănătoare în construcția lor.

Structura neuronilor include:

• Corp celular (soma) - această parte a celulei nervoase conține nucleul și citoplasma, unde se desfășoară procese vitale ce susțin viața celulei.
• Dendrite - sunt structuri ramificate, asemănătoare crengilor, care primesc semnale de la neuronii înconjurători și le transmit către corpul celular.
• Axon - o prelungire lungă, asemănătoare unui fir, care conduce semnalul de la celula nervoasă către alți neuroni sau celule musculare.
• Sinapse - acestea sunt părți ale neuronului prin care se realizează comunicarea între celule. În sinapse, impulsurile electrice declanșează eliberarea neurotransmițătorilor, care traversează spațiul sinaptic pentru a transmite semnalul de la un neuron la altul.

Neurotransmisia sau transmiterea semnalului între neuronii individuali

Neuronii comunică între ei prin semnale electrochimice. 

Procesul complex de transmitere a semnalului implică transportul activ al ionilor prin membrana celulară a neuronului, ceea ce generează impulsuri electrice. Acestea se deplasează de-a lungul axonului și, când ajung la sinapsă, se eliberează neurotransmițătorii corespunzători. 

Aceste substanțe chimice, în termeni generali, fie excită, fie inhibă (suprimă) neuronul următor, permițând astfel semnalului să continue sau să fie modificat.

Arcul reflex

Arcul reflex este o cale directă care permite semnalului nervos să producă un răspuns involuntar – de exemplu, atunci când tragi brusc mâna după ce simți că ai atins o suprafață foarte fierbinte. Acest arc implică neuroni senzitivi, interneuroni din măduva spinării și neuroni motori, care ocolesc creierul pentru a produce un răspuns rapid maxim.

Fiziologia sistemului nervos

Sistemul nervos controlează absolut toate funcțiile organismului prin recepționarea informațiilor senzoriale, procesarea, asimilarea și generarea răspunsurilor adecvate. 

El reglează funcții precum:

• Contracția musculară
• Secreția glandelor
• Procesele digestive
• Actul respirației și funcțiile superioare ale creierului uman, legate de memorie și capacități cognitive. 

SNC asimilează și procesează informația primită din exterior și transmite semnale prin SNP către diferite părți ale corpului.

Sistemul nervos este responsabil și indispensabil pentru menținerea homeostaziei (echilibrul intern al organismului), reglând continuu și ajustând fiecare proces fiziologic. Acest lucru include reglarea temperaturii, a acidității și a echilibrului hidroelectrolitic.

Sistemul nervos este organizat și specializat, conducând toate funcțiile și procesele din corp, indiferent dacă sunt voluntare sau autonome. O coordonare internă bună între componentele sale asigură funcționarea optimă a organismului și realizarea activităților zilnice în orice condiții.

Funcțiile sistemului nervos

Sistemul nervos îndeplinește trei funcții principale – senzorială, motorie și integrativă. Fiecare dintre ele joacă un rol esențial în menținerea homeostaziei și permite corpului să răspundă la diverse stimuli interni și externi.

Funcția senzorială

Funcția senzorială implică detectarea modificărilor din mediul înconjurător, precum și din interiorul corpului. Receptori senzoriali foarte specializați sunt responsabili pentru colectarea acestei informații și transmiterea ei către părțile corespunzătoare ale sistemului nervos central pentru procesare prin intermediul neuronilor aferenți. 

Acești receptori pot detecta stimuli diferiți, precum lumină, sunet, temperatură, presiune, modificări chimice. 

Receptorii pentru acești stimuli se găsesc în următoarele organe:

• Sistemul vizual (ochii)
• Sistemul auditiv (urechile)
• Sistemul vestibular (aparatul vestibular)
• Sistemul olfactiv (nasul și neuronii responsabili de semnalele chimice) etc.

Funcția motorie

Funcția motorie este responsabilă pentru transmiterea semnalelor de la sistemul nervos central către mușchi și glande, ca răspuns la informația senzorială primită de la receptorii corespunzători. 

Neuronii motori (eferenți) execută comenzile respective, permițându-ne să realizăm mișcări voluntare sau involuntare. Această funcție permite sistemului nervos să controleze diferite organe și sisteme din corp.

Funcția integrativă

Funcția integrativă a sistemului nervos constă în procesarea și interpretarea informațiilor provenite de la sistemul nervos senzorial, permițând creierului să ia decizii. 

Această funcție include integrarea informațiilor senzoriale, stocarea lor ca memorie și luarea deciziilor pe baza acestor informații. 

Sistemul nervos central sintetizează informația și permite formarea gândurilor, raționamentelor, emoțiilor și răspunsurilor care sunt transmise prin neuronii motori pentru a iniția acțiunile corespunzătoare.

Cele trei funcții principale ale sistemului nervos funcționează în deplină sincronizare și armonie, permițând organismului să funcționeze la un nivel înalt și să se adapteze la orice fel de schimbări.

Suplimente potrivite pentru un sistem nervos sănătos

Citrat de magneziu

Preț obișnuit 104,99 lei

Preț obișnuit Preț redus 104,99 lei

Preț unitar /  pe 

Adăugați în coș Stoc epuizat

Vitamina B12

Preț obișnuit 79,99 lei

Preț obișnuit Preț redus 79,99 lei

Preț unitar /  pe 

Adăugați în coș Stoc epuizat

Omega 3 - extrage algele

Preț obișnuit 104,99 lei

Preț obișnuit Preț redus 104,99 lei

Preț unitar /  pe 

Adăugați în coș Stoc epuizat

Relax - tinctură

Preț obișnuit 44,99 lei

Preț obișnuit Preț redus 44,99 lei

Preț unitar /  pe 

Adăugați în coș Stoc epuizat

Tipuri de boli și tulburări ale sistemului nervos

Sistemul nervos poate fi afectat de o gamă largă de boli care influențează capacitatea sa de a regla și controla funcțiile organismului.

Acestea pot fi clasificate în câteva grupe principale, bazate pe părțile sistemului nervos afectate sau pe tipul de leziune pe care o provoacă.

Boli degenerative

Bolile degenerative ale sistemului nervos sunt legate de pierderea progresivă a neuronilor sau de afectarea funcționalității acestora. 

În timp, aceste afecțiuni au tendința să se agraveze și pot duce la o invaliditate fizică și mentală semnificativă.

Exemple de astfel de boli sunt boala Alzheimer, boala Parkinson și scleroza laterală amiotrofică.

Boli ale sistemului nervos periferic

Bolile sistemului nervos periferic afectează nervii din afara creierului și măduvei spinării.

Cele mai frecvente afecțiuni ale SNP includ neuropatia periferică și sindromul Guillain-Barré.

Boli senzoriale

Leziunile organelor și funcțiilor senzoriale afectează capacitatea organismului de a percepe stimuli precum atingerea, sunetul și imaginile. 

Acestea pot rezulta din afectarea nervilor responsabili pentru aceste funcții sau a diferitelor regiuni ale creierului care interpretează informația.

Exemple de astfel de boli sunt neurita optică și pierderea auzului.

Boli demielinizante

Boli demielinizante sunt condiții în care teaca de mielină a neuronilor este distrusă. Mielina protejează fibrele nervoase și accelerează transmiterea impulsurilor nervoase.

Un exemplu este scleroza multiplă, o boală autoimună în care sistemul imunitar atacă teaca de mielină a diferiților neuroni din creier. Aceasta provoacă slăbiciune musculară, tulburări de vedere, oboseală și adesea prezintă episoade de remisie și recădere.

Boli infecțioase

Unele infecții atacă direct țesutul nervos, cauzând inflamație și leziuni ale structurilor nervoase, ceea ce duce la disfuncții diverse.

Exemple includ meningita și encefalita.

Leziuni traumatice ale sistemului nervos

Traumele pot afecta atât creierul, cât și măduva spinării, iar consecințele sunt adesea grave, necesitând intervenții chirurgicale și un proces îndelungat de reabilitare.

Astfel de leziuni includ traumatismul cranian și leziunile măduvei spinării.

Tulburări circulatorii

Afectarea vaselor de sânge care alimentează sistemul nervos cu sânge, nutrienți și oxigen poate provoca accidente vasculare cerebrale (AVC).

Acestea pot fi ischemice, cauzate de blocarea fluxului sanguin, sau hemoragice, cauzate de ruperea unui vas de sânge. Rezultatul este, de regulă, afectarea permanentă a țesutului cerebral, depinzând de mai mulți factori.

Afecțiunile și patologiile sistemului nervos acoperă un spectru larg de condiții care pot afecta atât sistemul nervos central, cât și periferic. 

Unele progresează treptat, altele apar brusc ca urmare a traumelor, infecțiilor sau altor factori. Tratamentul este întotdeauna specific și poate varia de la medicamente la intervenții chirurgicale majore.

Întrebări frecvente

Care sunt cele două diviziuni principale ale sistemului nervos?

Sistemul nervos este împărțit în principal în sistemul nervos central și sistemul nervos periferic.

Care sunt funcțiile principale ale sistemului nervos?

Sistemul nervos este responsabil pentru sincronizarea din corp și pentru realizarea fiecărui proces și funcție.

Care sunt cele mai frecvente boli degenerative ale sistemului nervos?

Cele mai cunoscute și studiate boli ale sistemului nervos, legate de pierderea funcțiilor și moartea neuronilor, sunt boala Alzheimer și boala Parkinson.

Ce implică evaluarea neurologică și ce metode sunt folosite pentru a identifica tulburările neurologice?

Evaluarea neurologică este un proces esențial pentru diagnosticarea tulburărilor neurologice, cum ar fi epilepsia sau complicațiile cauzate de diabetul zaharat. Aceasta include o serie de investigații imagistice, precum RMN sau CT, pentru a vizualiza structurile sistemului nervos, inclusiv neuronii senzoriali și sistemul nervos somatic. De asemenea, investigațiile neuro-radiologice ajută la detectarea leziunilor nervoase, în timp ce investigațiile electro-fiziologice, cum ar fi EEG sau EMG, evaluează activitatea electrică a nervilor. Testele de laborator pot completa diagnosticul prin identificarea markerilor specifici, contribuind astfel la un tratament eficient al afectiunilor nervoase și la îngrijirea sănătății nervilor.

Care sunt simptomele sistemului nervos asociate cu leziunile nervoase și cum sunt tratate?

Simptomele sistemului nervos, cum ar fi amorțeala, furnicăturile sau slăbiciunea musculară, pot indica leziuni nervoase, care apar frecvent în afecțiuni precum diabetul zaharat sau epilepsia. Evaluarea neurologică este crucială pentru a confirma aceste tulburări neurologice, utilizând investigații imagistice și investigații neuro-radiologice pentru a localiza zonele afectate. Investigațiile electro-fiziologice monitorizează funcția neuronilor senzoriali și a sistemului nervos somatic, în timp ce testele de laborator pot detecta dezechilibre asociate. Tratamentul afecțiunilor nervoase poate include medicamente, terapii fizice și măsuri de îngrijire a sănătății nervilor pentru a preveni agravarea simptomelor.

Cum contribuie investigațiile medicale la tratamentul afecțiunilor nervoase, cum ar fi epilepsia sau complicațiile diabetului zaharat?

Tulburările neurologice, precum epilepsia sau leziunile nervoase cauzate de diabetul zaharat, necesită o abordare complexă pentru diagnostic și tratament. Evaluarea neurologică include investigații imagistice și investigații neuro-radiologice pentru a observa anomalii în structura sistemului nervos, inclusiv în sistemul nervos somatic și la nivelul neuronilor senzoriali. Investigațiile electro-fiziologice ajută la evaluarea activității electrice a nervilor, iar testele de laborator pot identifica factori care contribuie la simptomele sistemului nervos. Pe baza acestor rezultate, tratamentul afecțiunilor nervoase poate implica medicamente, intervenții chirurgicale sau strategii de îngrijire a sănătății nervilor pentru a îmbunătăți calitatea vieții pacientului.

Surse

• https://pressbooks-dev.oer.hawaii.edu/anatomyandphysiology/chapter/basic-structure-and-function-of-the-nervous-system/
• https://www.jove.com/science-education/14883/functional-divisions-of-the-nervous-system