Ciroza hepatică: Cauze și simptome

Omul modern trăiește în condițiile unui mare stres asupra minții și corpului.

Ficatul este un organ vital, care preia o încărcătură enormă și participă la realizarea diferitelor funcții cheie legate de metabolism, sinteza și depozitarea substanțelor, detoxifierea organismului și altele.

Expunerea prelungită la diverși factori dăunători poate duce la afectarea funcțiilor și structurii acestuia, iar în unele cazuri schimbările sunt ireversibile.

Ciroza este ultima fază a diferitelor boli hepatice și reprezintă o problemă din ce în ce mai frecventă la nivel global, cu care vă veți familiariza în acest articol.

Esenta cirozei

Ciroza hepatică este o boală progresivă care afectează parenchimul hepatic. Se manifestă prin înlocuirea treptată a țesutului hepatic funcțional cu țesut fibros.

Procesul este rezultatul unei boli hepatice cronice de lungă durată, cu etiologie variată.

Bolile ficatului provoacă o reacție inflamatorie în țesutul hepatic. Drept rezultat, celulele ficatului (hepatocitele) sunt afectate. Ca răspuns, organismul încearcă să repare zonele afectate, dar în loc de țesut normal, se formează țesut fibros (cicatricial).

Acțiunea progresivă a diferiților factori etiopatogenetici asupra ficatului duce la formarea de noduli (gălbenușuri) de țesut conjunctiv. Pe măsură ce procesul avansează, structura normală a ficatului este perturbată, ceea ce distruge organizația sa lobulară.

Înlocuirea țesutului hepatic sănătos cu legături fibrotice nefuncționale și noduli îngreunează serios îndeplinirea funcțiilor fundamentale ale organului.

Pe măsură ce boala progresează și mecanismele compensatorii sunt epuizate, apare insuficiența hepatică. În stadiile finale, starea devine incompatibilă cu viața.

Tipuri de ciroză hepatică

În funcție de sursa inițială

Ciroza hepatică este strâns legată de cauza etiologică a apariției sale.

Astfel, poate fi clasată în următoarele tipuri:

• Ciroza alcoolică – cauzată de consumul de alcool excesiv și pe termen lung.

• Hepatita cronică (B, C) – ciroză care se dezvoltă după o infecție de lungă durată cu viruși hepatitici.

• Boala hepatică grasă non-alcoolică (NAFLD) – legată de acumularea de grăsimi în ficat, fără dependență de alcool.

• Ciroza biliară – rezultată din inflamația cronică a căilor biliare (inclusiv ciroza biliară primară).

• Ciroza indusă de medicamente – se dezvoltă din cauza administrării prelungite a anumitor medicamente.

• Boli genetice – cum ar fi boala Wilson sau hemocromatoza, care duc la ciroză.

În funcție de indicatorii morfologici

În plus, boala poate fi clasificată în funcție de indicatorii morfologici.

În acest caz, se împărțea în:

• Ciroza lobulară (afectează de obicei un lob al organului) – se caracterizează prin formarea de noduli (gălbenușuri) în țesutul hepatic, iar fibroza este mai mult izolată în anumite părți ale ficatului (lobuli).

• Ciroza centrală – fibroza se concentrează în jurul venulelor centrale, ducând în final la pierderea celulelor funcționale ale ficatului.

• Ciroza micronodulară – nodulii sunt mici (mai mici de 3 mm), această formă fiind frecvent asociată cu ciroza alcoolică.

• Ciroza macronodulară – nodulii sunt mai mari (peste 3 mm), această formă fiind frecvent asociată cu hepatitele virale.

Factori și cauze pentru dezvoltare

Ficatul este un organ foarte important pentru organismul uman, care este supus unui stres mare și unui atac cronic din partea toxinelor și radicalilor liberi.

De aceea, se consideră că dezvoltarea cirozei hepatice este un proces multifactorial.

Acest proces include o combinație de:

• Predispoziție genetică
• Factori de mediu și stil de viață
• Boli asociate.

Cu toate acestea, agenți precum virusul hepatitei C pot duce în mod independent la dezvoltarea unei forme severe a bolii, fără a fi prezenți alți factori.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), ciroza hepatică este rezultatul unuia dintre următorii factori etiopatogenetici.

Consumul cronic de alcool

Consumul cronic de alcool este cea mai frecventă cauză de dezvoltare a ciroza la ficat.

Este important însă de știut că din 1000 de persoane dependente de alcool, doar 8-20% dezvoltă boala.

Alcoolul contribuie la deteriorarea ficatului prin mai multe mecanisme.

Ajuns în celulele hepatice, acesta este metabolizat într-o substanță numită acetaldehidă. Etanolul și acetaldehida sunt extrem de toxice pentru celule.

Acestea generează o cantitate mare de radicali liberi, care atacă structurile hepatocitelor. Ca urmare, acestea eliberează molecule semnal asociate cu pericolul - DAMPs. Aceste substanțe reactive activează celulele sistemului imunitar înnăscut și dobândit, care încep să atace propriile noastre celule deja deteriorate.

Acestea, la rândul lor, eliberează o cantitate mare de TNF-alfa (factor de necroză tumorală). Acesta este o proteină care ulterior se leagă de receptorii hepatocitelor și induce moartea celulară mediată de receptori (apoptoză).

În plus, produsele toxice perturbă metabolismul grăsimilor, ceea ce duce la acumularea de trigliceride (grăsimi) în celulele hepatice.

Îngrășarea ficatului (steatoza) este unul dintre primele semne ale bolii hepatice.

Procesul de distrugere a hepatocitelor deteriorate stimulează activarea celulelor stelate hepatice. Acestea sunt responsabile pentru producția de proteine matrice extracelulare - în principal colagen.

Creșterea excesivă a acumulărilor de colagen duce la perturbarea structurii ficatului, reducerea alimentării cu sânge și deteriorarea funcțiilor organului.

Deteriorarea persistentă, urmată de proliferarea fibrotică, duce în cele din urmă la dezvoltarea cirozei.

Hepatita virală cronică

Etiopatogeneza infecțiilor cronice cu virusurile care cauzează hepatita B și hepatita C include o serie complexă de procese care au loc în cascadă după infectarea cu unul dintre aceste virusuri.

După pătrunderea particulelor virale în celulele hepatice (hepatocite), acestea încep să se reproducă printr-un proces numit replicare. Organismul recunoaște materialul genetic străin și activează celulele sistemului imunitar.

Acestea atacă celulele hepatice afectate cu scopul de a elimina virusul din organism. Acest răspuns imun este asociat cu eliberarea unei cantități mari de molecule active, care duc la reacții inflamatorii în celule și la deteriorarea ficatului.

În cazul în care sistemul nostru imunitar nu reușește să eradicheze virusul din organism în decurs de până la 6 luni, atunci se dezvoltă hepatita cronică.

În această situație, replicarea constantă a virusului și răspunsul celulelor imunitare conduc la un cerc vicios, în care parenchimul funcțional al organului este distrus treptat și înlocuit de colagen și țesut conjunctiv.

Infecțiile cronice netratate cu ambele virusuri duc întotdeauna la ciroză sau cancer hepatic.

Conform datelor statistice, infecțiile cu hepatita B la adulți se vindecă spontan în peste 80% din toate cazurile, iar cele cu hepatita C - în aproximativ 20-50%. Acest lucru depinde de genotipul virusului, de starea sistemului imunitar și de starea generală de sănătate a persoanei.

Degenerarea grasă non alcoolică a ficatului

Această afecțiune include multe patologii hepatice la persoanele care consumă puțin sau deloc alcool. Poate progresa spre steatohepatită non-alcoolică, fibroză și ciroză. Cel mai frecvent apare la persoanele care suferă de tulburări metabolice, diabet și obezitate.

Boli autoimune ale ficatului

Vitamina E

Preț obișnuit 79,99 lei

Preț obișnuit Preț redus 79,99 lei

Preț unitar /  pe 

Adăugați în coș Stoc epuizat

Zinc

Preț obișnuit 79,99 lei

Preț obișnuit Preț redus 79,99 lei

Preț unitar /  pe 

Adăugați în coș Stoc epuizat

Acestea includ hepatita autoimună, colangita biliară primară, colangita sclerozantă primară. Etiopatogeneza lor este similară - constă într-o reactivitate crescută și un răspuns inadecvat al sistemului imunitar propriu.

Ca urmare, acesta atacă și distruge propriile țesuturi, care sunt din nou înlocuite cu țesut conjunctiv proliferat.

Condiții și boli genetice

Printre acestea se numără hemocromatoza, boala Wilson-Konovalov și deficitul de alfa-1 antitripsină.

Fiecare dintre aceste boli perturbă funcția normală a ficatului, ducând la inflamație și stres oxidativ excesiv, asociat cu acumularea unui număr mare de produse reziduale și minerale toxice.

Ca urmare, apare moartea celulară programată menționată anterior și înlocuirea țesutului hepatic sănătos cu țesut conjunctiv nefuncțional.

Obstrucție cronică a căilor biliare

Calculii biliari, nisipul și pietrele din căile biliare și canalul biliar comun, tumorile și îngustările căilor biliare pot duce la acumularea de lichid în ficat.

Acizii biliari sunt toxici, iar acumularea lor în țesutul hepatic poate provoca inflamație, deteriorarea căilor biliare și dezvoltarea progresivă a cirozei.

Expunerea sistemică la toxine

Expunerea prelungită la anumite substanțe toxice din mediu, diferite substanțe chimice sau medicamente, duce la un fenomen inflamator în ficat.

Exemple de astfel de substanțe sunt aflatoxinele (produse de mucegaiuri), substanțele chimice industriale - pesticide, erbicide și altele, precum și unele medicamente.

Acestea supraîncarcă ficatul și îl expun la doze mari de stres oxidativ, ceea ce dăunează membranelor celulare și organitelor hepatocitelor, ducând la distrugerea lor de către celulele imunității.

Alți factori care pot duce la boli hepatice

Bolile cronice ale altor organe și sisteme pot, prin diferite mecanisme, să ducă la deteriorarea ficatului.

Un exemplu este insuficiența cardiacă cronică congestivă - acumularea de sânge în vasele venoase duce la acumularea de sânge venos în ficat, sărac în oxigen și bogat în produse toxice metabolice.

Pe acest mod se creează condiții favorabile pentru producerea radicalilor liberi, care deteriorează țesutul hepatic.

Un alt exemplu de boală cronică, care afectează și funcția hepatică, este insuficiența renală cronică (IRC). Rinichii sunt filtrul natural al organismului nostru. Ei sunt responsabili pentru eliminarea compușilor nocivi și toxici din sânge, prin urină.

IRC duce la acumularea acestor substanțe în sânge și, prin sistemul circulator, concentrații ridicate ale acestora ajung la ficat. Acolo, printr-un mecanism deja cunoscut, acestea provoacă o reacție inflamatorie și deteriorarea hepatocitelor.

Există și multe alte boli care afectează funcția și sănătatea ficatului, cum ar fi diabetul, obezitatea și sindromul Cushing.

Tulburările metabolice duc la steatoza hepatică din cauza metabolismului afectat și a dereglării funcțiilor organului. Persoanele cu sindroame metabolice și steatoză au un risc mai mare de dezvoltare a cirozei hepatice.

Simptome ale cirozei hepatice

Ciroza hepatică este o boală care, în cele mai multe cazuri, progresează lent. Uneori, pot trece decenii până la dezvoltarea unei ciroze clinic exprimate.

Ciroza hepatica simptome care pot atrage atenția asupra sănătății ficatului înainte de a se dezvolta ciroza sunt uneori greu de recunoscut și foarte subtile. De multe ori, acestea sunt nespecifice și ușor de ignorat.

Semne inițiale

Cu toate acestea, există câteva semne și simptome inițiale ale bolii hepatice care pot alarma o persoană.

Iată care sunt acestea:

• Oboseală și slăbiciune ușoară: Senzația de oboseală accentuată și epuizare, chiar și după odihnă și somn adecvat.

• Disconfort abdominal: Senzație de greutate sau presiune în partea dreaptă a abdomenului, sub coaste.

• Pierderea apetitului: Lipsa dorinței de a consuma alimente și senzația rapidă de sațietate.

• Grețuri: Senzație de greață și, ocazional, vărsături, mai ales după masă.

• Îmbolnăviri frecvente

• Libido scăzut

• Insomnie

Simptome în stadiu avansat

Pe măsură ce boala hepatică avansează și apar semnele inițiale ale modificărilor cirotice, încep să se manifeste simptome mai grave și specifice.

Iată care sunt acestea:

• Apariția ușoară a vânătăilor și sângerărilor – chiar și la leziuni minore ale pielii, din cauza producției reduse de factori de coagulare de către ficat.

• Mărirea ficatului și a splinei

• Scădere în greutate – fără un motiv evident, în principal din cauza pierderii masei musculare.

• Urina tulbure și închisă la culoare

• Confuzie și funcții cognitive reduse – un simptom al encefalopatiei, caracteristic formelor avansate ale bolii.

• Mâncărime a pielii – cauzată de acumularea toxinelor în sânge.

• Îngălbenirea sclerei ochilor și a pielii – un semn al bolii avansate.

• Edeme la nivelul picioarelor și corpului – cauzate de pierderea proteinelor, ca urmare a funcțiilor anabolice afectate ale ficatului. Proteinele serice (albumina) sunt responsabile de reținerea apei în țesuturi. La valori scăzute, lichidul se acumulează în cavitatea abdominală și toracică (ascită), precum și în țesutul subcutanat și spațiul intercelular.

• Rețea capilară vizibilă pe abdomen – apariția unei rețele capilare dilatate, asemănătoare unei pânze de păianjen sau cunoscută și sub denumirea de caput medusae.

• Sângerări din tractul digestiv superior – în special din varicele esofagiene. Acestea sunt vase venoase dilatate, cauzate de congestia sângelui în sistemul portal, cunoscută ca hipertensiunea portală.

Cum se stabilește și evoluează boala

Simptomele inițiale, de natură generală, rareori sugerează ciroza hepatică, cu excepția cazurilor în care sunt prezenți factori de risc precum: alcoolismul, infecțiile active cu virusurile hepatitice B și C și altele.

Pe măsură ce boala avansează, simptomele devin tot mai alarmante, determinând specialiștii să îndrepte atenția către problemele hepatice.

Diagnosticul cirozei hepatice implică de obicei o combinație de:

• Date anamnestice

• Examinare fizică obiectivă

• Analize de laborator și investigații imagistice

• Uneori, biopsie hepatică.

Este esențial ca pacienții suspecți de această boală să fie supuși unor examinări medicale de către specialiști în domeniu.

Detectarea precoce a bolii și luarea măsurilor adecvate pot ajuta la prevenirea sau întârzierea complicațiilor cirozei. Acest lucru poate îmbunătăți prognosticul și calitatea vieții pacienților diagnosticați cu ciroză.

Istoricul medical și examinarea fizică

Acesta este primul pas în orice consultație, fie că este vorba despre un control de rutină sau de investigarea unei probleme suspecte. Specialistul va încerca, prin întrebări direcționate, să obțină informații despre obiceiuri dăunătoare, utilizarea medicamentelor și a substanțelor toxice (alcool), factori genetici și altele.

De asemenea, se efectuează un examen fizic pentru a verifica prezența:

• Icterului (simptom tardiv)

• Acumulării de lichid în cavitatea abdominală (ascită)

• Edemelor

• Rețelelor vasculare dilatate pe peretele abdominal

• Măririi dimensiunilor ficatului, sensibil la palpare.

Investigații de laborator

Analizele biochimice ale sângelui se efectuează pentru a evalua nivelul ficatului, incluzând următorii indicatori - ASAT, ALAT, bilirubină, albumină, GGT și Fosfataza alcalină. Toate acestea sunt markeri pentru afectarea hepatică.

În toate cazurile se efectuează și analize serologice pentru detectarea hepatitei virale și a bolilor autoimune.

Există markeri pentru evaluarea fibrozei hepatice:

• Markeri serici: Includ biomarkeri specifici precum acid hialuronic, colagen tip 4 și inhibitor tisular al metaloproteinazei-1 (TIMP-1), care sunt secretați în cantități crescute în cazul fibrozei hepatice.
  

• Raportul dintre ASAT și numărul trombocitelor: Se utilizează pentru evaluare, în special în cazul hepatitei C și al bolii alcoolice.
  

• Indicele FIB-4: Altă metodă neinvazivă pentru evaluarea fibrozei hepatice. Indicele se obține pe baza parametrilor vârsta, numărul trombocitelor, ASAT și ALAT.
  

• Elastografie tranzitorie (FibroScan): Tehnologie imagistică neinvazivă care măsoară densitatea și elasticitatea ficatului, corelându-se direct cu gradul fibrozei. Pentru efectuarea sa se utilizează ultrasunete.

Investigații imagistice

Cel mai frecvent, investigația ecografică este cea care atrage atenția asupra problemelor hepatice. Prin ecografie se evaluează exact dimensiunile organului, densitatea și structura acestuia.

La început, se observă dimensiuni mărite și densitate heterogenă - adică, structura prezintă semne de alterare, fiind prezentă steatoza hepatică.

Pentru o evaluare suplimentară a bolii, medicul poate recomanda CT (tomografie axială computerizată) și RMN (rezonanță magnetică nucleară), care oferă o imagine mai clară a organului și pot identifica precis semnele de ciroză - formarea de noduli și țesut cicatricial.

Aceste metode pot indica clar semnele de hipertensiune portală și dezvoltarea unei boli maligne - cancer hepatic.

Biopsia hepatică

În unele cazuri, la recomandarea specialistului medical, poate fi efectuată o biopsie - aceasta este o procedură minim invazivă care constă în puncționarea organului cu un ac special pentru prelevarea unei probe biologice.

Se realizează sub control CT sau ecografic, pentru a evita vasele mari de sânge. La microscop, un anatomopatolog va căuta semne de fibroză, inflamație și alte modificări ale structurii și arhitecturii țesutului hepatic.

Diagnosticul cirozei hepatice necesită o evaluare atentă și o interpretare corectă a numeroaselor date clinico-laboratorice.

Evoluția bolii

Boala are etapele sale de progresie. Perioada de evoluție nu poate fi determinată cu exactitate, deoarece depinde de mai mulți factori.

Principalii sunt:

• Etiologia bolii

• Stadiul în care a început tratamentul

• Tratamentul și profilaxia

• Particularitățile genetice individuale.

Clasificarea Child

Există diverse clasificări care au ca scop stadializarea bolii.

Clasificarea Child-Turcotte-Pugh (cunoscută mai des ca clasificarea Child) este larg acceptată în mediile medicale și se utilizează pentru evaluarea cirozei hepatice. Conform Child, evaluarea acestei boli se face pe baza nivelurilor de bilirubină, albumină, INR, prezența ascitei și encefalopatiei.

Se disting 3 etape ale bolii conform clasificării Child:

• Clasa „A” Child - supraviețuire medie de 6-12 ani (5-6 puncte)

• Clasa „B” Child - supraviețuire medie de 2-3 ani (7-9 puncte)

• Clasa „C” Child - supraviețuire medie de mai puțin de un an, dacă nu se efectuează transplant (10-15 puncte).

**Tabel pentru calcularea criteriilor conform clasificării Child:

Clinic, sunt diferențiate două etape în evoluția bolii care sunt semnificative pentru progresia acesteia.

Acestea pot fi clasificate astfel:

• Ciroză hepatică compensată - atunci când funcțiile ficatului sunt păstrate și corpul nu întâmpină dificultăți sau deficiențe. Cu o prevenire corespunzătoare și tratament corect, astfel de pacienți trăiesc mai mult de 10 ani după diagnostic.

• Ciroză hepatică decompensată - în caz de funcții hepatice afectate sau complet absente, cu diverse complicații ale bolii. Exemple de astfel de complicații sunt varicele esofagiene, icterul, coagularea afectată, ascita, anasarca (edem generalizat al corpului) și encefalopatia. Supraviețuirea pacienților cu aceste complicații este de obicei sub 2 ani.

Este important de menționat că, odată început, procesul de sclerozare a parenchimului hepatic este ireversibil. Ciroza hepatică este o boală care progresează continuu. Prevenirea acesteia este cel mai sigur mod de a vă păstra sănătatea.

Ciroza hepatică este o boală care nu permite unei persoane să atingă durata normală a vieții.

Tratamentul cirozei hepatice

Tratamentul cirozei este complex și include sprijinirea funcțiilor ficatului, tratarea complicațiilor și suprimarea proceselor patologice. Medicamentele utilizate includ hepatoprotectori (acid ursodeoxicolic, S-adenozilmetionina, L-ornitina, fosfatidilcolina, N-acetilcisteina) și suplimente pentru susținerea ficatului (acid alfa-lipoic, Omega-3, vitamina E, zinc, vitaminele din grupa B și vitamina C). De asemenea, există medicamente pentru tratarea cauzei cirozei, inclusiv antivirale și agenți antifibroză. În caz de hipertensiune portală, sunt utilizate beta-blocante și vasoconstrictoare.

Dietele pentru pacienți cu ciroză includ alimente pure și sănătoase, evitând alcoolul, fumatul și grăsimile rafinate. Suplimentele alimentare pot ajuta la menținerea sănătății ficatului. Tratamentul poate include și plante medicinale, precum armurariul și păpădia, care au efecte hepatoprotectoare. În cazuri severe, transplantul hepatic poate fi necesar, fiind o intervenție complexă, cu o rată de supraviețuire de 85-90% în primii ani după operație.

Cum să preveniți dezvoltarea și progresia bolii

Odată pusă diagnoza, ciroza hepatică devine primul factor cu care trebuie să-ți ajustezi complet viața. Este o afecțiune extrem de serioasă, care progresează în timp, chiar și în cazul în care sunt eliminate factorii etiologici care au dus la dezvoltarea ei.

Pentru a preveni progresia și a încetini avansarea bolii, este de importanță majoră eliminarea tuturor factorilor dăunători.

Următorul aspect crucial al abordării holistice a acestei boli este urmatrea unei diete bogate în alimente concentrate cu un conținut ridicat de substanțe nutritive benefice. Acestea includ vitamine și minerale, fructe și legume proaspete, nuci, avocado, pește și carne slabă.

Împreună cu alimentația, este necesar să te hidratezi adecvat.

Respectarea acestor principii va asigura un prognostic mai bun și va îmbunătăți starea generală.

Este deosebit de important să urmezi strict planul de medicație recomandat de un specialist medical de încredere.

Se dezvoltă și metode inovative, care sunt încă în fază experimentală, dar multe unități medicale oferă posibilitatea de a te înscrie în astfel de programe.

Nu în ultimul rând, este asigurarea substanțelor esențiale și a antioxidanților cu ajutorul suplimentelor alimentare.

Cu cât boala este diagnosticată mai devreme și începe un tratament complex adecvat la timp, cu atât este mai bun rezultatul.

Respectarea unui regim strict dietetic și medicamentos va întârzia semnificativ apariția complicațiilor și va prelungi viața pacientului.

Abordarea corectă este de a lua măsuri țintite pentru restabilirea și susținerea ficatului încă de la primele semne că organul este afectat.

Astfel de simptome timpurii ale bolii hepatice includ:

• Steatoză (ficat gras)

• Oboseală ușoară

• Pierdere în greutate

• Pierderea apetitului și altele.

Așa cum se întâmplă cu toate bolile, cel mai bun mod de a o trata este prevenția – de a evita apariția și dezvoltarea acesteia.

Prevenția cirozei hepatice constă în evitarea consumului excesiv de alcool și în efectuarea unui screening regulat pentru virusurile hepatitei B și C.

Acest lucru este deosebit de important pentru:

• Personalul medical

• Pacienții la hemodializă

• Persoanele care practică sex neprotejat

• Persoanele care lucrează într-un mediu poluat sau toxic și altele.

Viața cu ciroză

Viața cu ciroză nu poate fi la fel pentru pacienții cu acest diagnostic. Pentru a menține funcționalitatea organului și a asigura o supraviețuire maximă a pacientului, trebuie impuse o serie de restricții și măsuri.

Acestea includ o dietă, schimbarea stilului de viață și eliminarea obiceiurilor dăunătoare. De asemenea, terapia medicamentoasă este o componentă esențială a protocolului de tratament, care are scopul de a facilita activitatea organului și de a-i oferi un timp mai lung în care să poată compensa nevoile organismului.

În ciuda gravității bolii, care are un caracter invalidant, cu progresele medicinei, perioada de supraviețuire cu această afecțiune a fost semnificativ prelungită, iar calitatea vieții a fost îmbunătățită.

Concluzie

Ciroza hepatică este o boală severă, progresivă, a ficatului cu o etiologie variată, în care parenchimul sănătos este înlocuit treptat de țesut conjunctiv nefuncțional (scarring).

Boala avansată duce la complicații severe și la disfuncții ale tuturor organelor și sistemelor, care nu sunt compatibile cu viața.

La diagnosticarea bolii, este necesar să se ia imediat măsuri drastice pentru a încetini progresia bolii. Acestea includ medicamente, schimbarea stilului de viață, eliminarea factorilor dăunători și adoptarea unor obiceiuri alimentare corecte, care să asigure substanțele esențiale necesare și eliminarea alimentelor dăunătoare și grele.

În ultimele etape ale bolii, singura soluție pentru prelungirea vieții este transplantul, iar viața după un transplant nu poate fi la fel ca a unei persoane sănătoase.

Întrebări frecvente

Care sunt cele mai frecvente cauze ale apariției cirozei hepatice?

Abuzul cronic de alcool, hepatita B și C.

Se poate trata ciroza?

Nu, aceasta progresează întotdeauna, dar dezvoltarea sa poate fi încetinită. În unele cazuri, poate fi realizat un transplant de ficat.

Care este rata de supraviețuire a pacienților cu ciroză?

Aceasta depinde în mare măsură de cauza dezvoltării bolii și de stadiul în care este diagnosticată. În unele cazuri, pacienții pot trăi mai mult de 15 ani după diagnosticare.

Ce este ciroza și care sunt cauzele principale ale acestei afecțiuni?

Ciroza este o afecțiune hepatică avansată caracterizată prin cicatrizarea progresivă a ficatului, care duce la pierderea funcțiilor hepatice. Cauzele principale includ consumul excesiv de alcool, hepatita virală și bolile genetice, cum ar fi boala Wilson și hemocromatoza.

Care sunt simptomele comune ale hipertensiunii portale și cum se tratează?

Hipertensiunea portală apare atunci când presiunea în vena portală crește, ceea ce poate duce la acumularea de lichid în abdomen și la varice esofagiene. Simptomele includ ascita, sângerări și, în cazuri avansate, eritem palmar, o roșeață a palmelor. Tratamentul se bazează pe medicamente pentru reducerea presiunii portale și proceduri pentru gestionarea complicațiilor.

Care este punctul de vedere al medicilor din România despre tratamentele pentru ciroză?

În România, tratamentele pentru cirroza hepatică variază în funcție de stadiul bolii. În stadiile inițiale, medicamentele hepatoprotectoare și modificările în dietă pot fi eficiente, în timp ce în stadiile avansate se poate recurge la transplantul de ficat. Multe persoane sunt diagnosticate prea târziu, ceea ce face tratamentele mai dificile.

# Surse

• https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2271178/ 

• https://www.frontiersin.org/journals/pharmacology/articles/10.3389/fphar.2024.1381476/full