Demența - cum să recunoaștem simptomele și ce ajută

În viața de zi cu zi, adesea în glumă sau mai serios, cuvintele „demență” sunt folosite destul de frecvent și, de obicei, oamenii le asociază cu tulburările de memorie. Acest lucru este corect, dar demența este o boală complexă și interesantă, despre care puteți învăța mai multe în acest articol.

Ce este demența

Demența este un sindrom clinic care se caracterizează printr-o deteriorare progresivă a funcțiilor cognitive, astfel încât persoana afectată întâmpină dificultăți în a se descurca singură în viața de zi cu zi.

Aceasta include tulburări de memorie, procese de gândire și comportament. Este cauzată de deteriorarea celulelor cerebrale (neuronii) și capacitatea lor de a comunica eficient între ele, ceea ce duce la probleme cognitive și funcționale.

Cauze ale dezvoltării bolii

Demența este o boală multifactorială și rar poate fi identificată o singură cauză specifică pentru apariția acesteia. Știința recunoaște o varietate de factori care pot contribui la dezvoltarea acestei afecțiuni.

Cele mai frecvent menționate cauze pentru apariția acestei boli sunt:

• Boli neurodegenerative: Acestea sunt boli ale sistemului nervos central, în care se observă schimbări atrofice în anumite structuri ale creierului, precum boala Alzheimer, Parkinson sau Huntington. Sunt asociate cu moartea progresivă a neuronilor, care duce la demență.
• Boli cerebrovasculare: Fluxul sanguin redus sau limitat al creierului, datorită hipertensiunii arteriale, aterosclerozei sau ca urmare a unui accident vascular cerebral anterior, duce la scleroza vaselor și la furnizarea insuficientă a nutrienților și oxigenului pentru neuroni. Drept rezultat, aceștia mor și locul lor este ocupat de țesut nefuncțional, ceea ce duce la dezvoltarea demenței.
• Bolile cronice: Diabetul, obezitatea, bolile cardiovasculare cresc semnificativ riscul de a dezvolta demență, din cauza stresului oxidativ crescut și a leziunilor provocate vaselor de sânge și celulelor nervoase.
• Alimentația incorectă: Alimentația incorectă și deficiențele asociate de substanțe esențiale precum vitaminele B1, B6, B12, D și E sunt legate de un risc crescut de dezvoltare a demenței.
• Abuzul cronic de alcool, tutun și substanțe narcotice.
• Factori genetici: Predispoziția genetică este un factor important în dezvoltarea demenței.
• Boli infecțioase: Boli precum HIV, sifilis și alte afecțiuni care afectează sistemul nervos pot duce la tulburări structurale și funcționale caracteristice demenței.
• Traumatisme cerebrale: Concret, se referă la microtraumatisme repetate ale capului, caracteristice sporturilor de contact, cum ar fi boxul, de exemplu.

Pentru dezvoltarea bolii, factorul genetic joacă un rol semnificativ, deoarece în aceleași condiții și cu aceleași boli, nu toate persoanele vor dezvolta demență. Acest lucru sugerează că, de cele mai multe ori, demența se datorează predispoziției și altor factori de risc specifici.

Simptome și manifestări timpurii

Semnele și simptomele timpurii ale bolii pot fi discrete, în funcție de tipul de demență și de caracteristicile individuale ale persoanei afectate.

Unele dintre cele mai frecvente semne timpurii care pot semnala o problemă sunt pierderea memoriei, mai ales referitoare la evenimentele recente. Persoanele cu simptome incipiente pot avea dificultăți în a găsi cuvintele corecte, în a înțelege dialogul sau pot repeta frecvent același lucru.

Acestea pot întâmpina dificultăți în realizarea unor activități deja cunoscute – calcularea finanțelor, urmarea unei rețete culinare sau utilizarea unor aparate de uz casnic.

Confuzia privind timpul și locul actual poate apărea, uitându-se date sau pierzându-se în locuri deja familiare.

Modificările de dispoziție și trăsăturile de caracter sunt caracteristice fazelor inițiale ale demenței. Adesea, persoanele afectate devin neliniștite, iritabile, deprimate, iar comportamentul social poate suferi modificări.

Problemele de planificare și organizare, concentrarea și urmarea unei secvențe de acțiuni pot fi, de asemenea, indicatoare timpurii ale demenței.

Alte simptome nespecifice pot include judecata slabă și incapacitatea de a lua decizii, care se pot manifesta prin achiziții neobișnuite și alegeri inadecvate.

Persoanele cu demență încep treptat să se neglijeze, oprindu-se din a-și întreține igiena personală și neavând grijă de nevoile și problemele lor de sănătate.

În timp, aceste simptome se adâncesc și ajung într-o fază în care afectează semnificativ calitatea vieții persoanei afectate.

Fazele de dezvoltare

În general, demența progresează trecând prin mai multe faze care nu sunt clar delimitate unele de altele. Trecerea de la o fază la alta se face treptat, iar avansarea bolii depinde în mare măsură de cauzele individuale ale acesteia.

În rezumat, etapele dezvoltării demenței sunt împărțite în trei stadii (faze).

Faza incipientă(demență ușoară)

În etapele incipiente ale bolii, simptomele sunt adesea subtile și nu se manifestă constant, putând rămâne neobservate pentru o perioadă îndelungată.

De obicei, acestea includ probleme cu memoria pe termen scurt, dificultăți în găsirea soluțiilor corecte pentru probleme și schimbări comportamentale ușoare. În această fază, persoanele afectate de obicei nu au dificultăți majore în a funcționa independent într-un mediu familiar, dar pot necesita asistență pentru îndeplinirea unor sarcini mai complexe.

Faza intermediară(demență moderată)

Pe măsură ce boala progresează, simptomele devin mai evidente și încep să aibă un impact negativ asupra vieții de zi cu zi și asupra modului de viață al persoanei afectate. Problemele de memorie devin mai severe, iar persoanele pot începe să aibă dificultăți în a recunoaște fețe, locuri și obiecte familiare.

Problemele de comunicare cresc, iar dificultățile de a găsi cuvintele corecte devin din ce în ce mai vizibile.

Simptomele comportamentale și psihologice, cum ar fi iritabilitatea, uitarea și tulburările de somn, pot apărea, de asemenea. Activitățile de îngrijire personală, cum ar fi menținerea igienei personale, devin din ce în ce mai dificile.

Simptome tardive(demență avansată)

În stadiile avansate ale demenței, tulburările cognitive devin foarte pronunțate, iar persoanele afectate necesită intervenții semnificative și asistență pentru a face față fiecărui aspect al vieții.

Problemele majore de memorie duc la incapacitatea de a recunoaște chiar și prietenii apropiați și membrii familiei. Vorbirea poate fi limitată sau absentă.

În această fază, abilitățile fizice și mobilitatea sunt afectate, iar îngrijirea persoanei afectate este asigurată complet de către terți. Persoanele cu demență devin mai susceptibile la infecții, complicații cauzate de mobilitatea redusă (răni de decubit) și alte complicații medicale.

Ce ajută în caz de demență și poate fi încetinită evoluția acesteia

Demența este o boală progresivă care nu poate fi vindecată. Totuși, datorită cercetării științifice, există o speranță semnificativă pentru încetinirea schimbărilor degenerative și a evoluției bolii.

Utilizarea unor medicamente

Utilizarea medicamentelor pentru demență este relativ limitată și se concentrează în principal pe inhibitori ai colinesterazei, care au proprietatea de a menține niveluri ridicate ale neurotransmițătorului important acetilcolină în creier.

Aceștia sunt utilizați în cazuri specifice, cum ar fi boala Alzheimer, și pot ajuta la păstrarea memoriei pentru o perioadă mai lungă de timp. Aceste medicamente nu opresc progresia bolii, dar o încetinesc și asigură un anumit nivel de calitate a vieții.

Măsuri preventive

Măsurile preventive includ schimbarea stilului de viață, care să includă o alimentație corectă, bogată în fructe, legume, nuci și surse curate de proteine, și activitate fizică regulată.

Limitarea consumului de grăsimi și zahăr, precum și alimentele procesate puternic sunt, de asemenea, bune practici pentru prevenirea afecțiunii. Din păcate, beneficiile acestor măsuri nu sunt foarte promițătoare după apariția deja a demenței.

Stimulare mentală

Stimularea mentală prin diverse activități care activează creierul, cum ar fi rezolvarea de puzzle-uri, jocuri, citirea cărților și învățarea de noi abilități, este o metodă bună de prevenire a demenței. În plus, antrenarea regulată a creierului poate încetini procesul.

Somn de calitate

Un somn de calitate este extrem de important pentru sănătatea mentală și funcționarea corectă a sistemului nervos. Asigurarea unui somn odihnitor este crucială pentru restabilirea echilibrului hormonal și a homeostaziei neurotransmițătorilor, care sunt factori importanți în dezvoltarea demenței.

Plante medicinale

Pentru un suport suplimentar, îmbunătățirea funcțiilor cognitive și combaterea bolilor neurodegenerative, cum ar fi demența, ne putem îndrepta spre puterea naturii prin intermediul unor plante medicinale care susțin funcțiile cerebrale.

Exemple de astfel de plante sunt rozmarinul, roiniță, sunătoarea și ceai de Mursalа. Toți acești reprezentanți vegetali sunt considerați plante medicinale și au proprietăți antioxidante puternice, antiinflamatorii și neuroprotectoare, susținând funcțiile cognitive, memoria și claritatea minții.

Se poate vindeca o persoană de demență

Până în prezent, medicina nu a descoperit un tratament pentru demență, motiv pentru care este considerată o boală progresivă incurabilă, asociată cu atrofia creierului și pierderea treptată a funcțiilor sale.

Știința studiază încă cauzele și mecanismele prin care boala se dezvoltă, cu scopul de a dezvolta un tratament pentru demență care să încetinească progresia acesteia.

Tratamentul actual vizează reducerea severității simptomelor și îmbunătățirea calității vieții, menținând abilitățile cognitive prin medicamente, schimbări ale stilului de viață și alte abordări terapeutice.

Diagnosticul precoce al bolii și luarea unor măsuri adecvate la timp este esențială pentru eficiența aplicării unor tehnici și strategii care să îmbunătățească calitatea vieții celor afectați.

Este important ca, în cazul apariției unor tulburări cognitive inexplicabile sau a unor îngrijorări, să consultăm un specialist experimentat în domeniu.

Îngrijirea unei persoane cu demență Sfaturi pentru viața de zi cu zi

Îngrijirea unei persoane cu demență presupune asigurarea unei rutine zilnice constante, care are scopul de a reduce anxietatea și confuzia cauzată de necunoscut.

Crearea unui mediu sigur este esențială pentru a evita accidentele și auto-vătămările, acest lucru fiind valabil în special pentru persoanele cu demență avansată. Încurajarea efectuării unor activități și sarcini de zi cu zi poate fi benefică pentru sănătatea acestora.

Este important să avem răbdare atunci când gestionăm emoții puternice, cum ar fi iritabilitatea și furia, redirecționând atenția bolnavului într-o altă direcție.

Încurajarea pentru a efectua activități fizice, precum și oferirea unei alimentații sănătoase, va îmbunătăți starea generală a persoanelor cu demență, contribuind la încetinirea progresiei bolii.

Nu în ultimul rând, nu trebuie să uităm să ne acordăm atenție și să avem grijă de noi înșine, pentru a putea fi de ajutor și celor dragi care suferă de această boală invalidantă.

Întrebări frecvente

Poate fi vindecată demența?

Din păcate, în prezent nu există un tratament pentru demență, dar există metode care pot încetini progresia acesteia și pot îmbunătăți calitatea vieții celor afectați. Tratamentul se concentrează pe gestionarea simptomelor și menținerea funcțiilor cognitive cât mai mult timp posibil.

Poate oricine dezvolta demență?

Nu toată lumea este expusă la același risc. Factorii genetici joacă un rol important, iar unele persoane sunt mai predispuse decât altele să dezvolte demență, mai ales pe măsură ce îmbătrânesc. Istoricul familial și anumite condiții de sănătate pot, de asemenea, crește riscul.

Care sunt manifestările timpurii ale demenței?

Semnele timpurii ale demenței includ, de obicei, pierderi de memorie pe termen scurt, dificultăți în luarea deciziilor și schimbări comportamentale necaracteristice, cum ar fi iritabilitatea, uitarea sarcinilor obișnuite și dificultăți în recunoașterea locurilor și a persoanelor cunoscute.

Ce implică diagnosticarea demenței și ce tipuri de demență există?

Diagnosticul demenței presupune o evaluare medicală demență detaliată, care include analize demență (cum ar fi teste de sânge sau imagistică cerebrală) și o evaluare neuropsihologică pentru a analiza funcțiile cognitive. În funcție de rezultate, medicul poate identifica tipuri de demență specifice, cum ar fi demență vasculară (cauzată de probleme ale fluxului sanguin cerebral), demență cu corpi Lewy (caracterizată prin halucinații și tulburări de mișcare) sau demență frontotemporală (care afectează personalitatea și comportamentul). Identificarea tipului de demență este esențială pentru un management demență adecvat și pentru îmbunătățirea calității vieții pacientului.

Ce opțiuni de tratament există pentru demență și ce complicații pot apărea?

Tratamentul medicamentos demență include medicamente precum inhibitorii de colinesterază sau memantina, care pot încetini progresia simptomelor în anumite cazuri, cum ar fi demență senilă sau demență severă. De asemenea, terapiile non-medicamente demență, cum ar fi terapia ocupațională sau stimularea cognitivă, sunt folosite pentru a sprijini funcțiile cognitive și pentru a promova îmbunătățirea calității vieții. Cu toate acestea, complicațiile demență, cum ar fi infecțiile, problemele de mobilitate sau tulburările psihologice, pot agrava starea pacientului, necesitând o monitorizare demență atentă pentru a gestiona aceste riscuri.

Cum pot fi gestionate cazurile avansate de demență și ce strategii terapeutice sunt eficiente?

În cazurile de demență severă, managementul demență implică o abordare multidisciplinară, incluzând strategii terapeutice demență personalizate, cum ar fi crearea unui mediu sigur și rutine zilnice constante. Monitorizarea demență este crucială pentru a observa schimbările în starea pacientului, în special în demență vasculară sau demență frontotemporală, unde simptomele pot varia. Terapiile non-medicamente demență, precum activitățile recreative sau terapia prin artă, pot contribui la îmbunătățirea calității vieții, în timp ce evaluarea neuropsihologică periodică ajută la ajustarea planului de îngrijire.