Tratament pentru Hashimoto

Ce este boala Hashimoto și se poate trata?

Boala Hashimoto este o afecțiune autoimună în care propriul sistem imun atacă glanda tiroidă, provocând inflamație cronică și distrugerea treptată a parenchimului glandei, ceea ce duce la o reducere drastică a funcționalității acesteia. Aceste modificări determină o producție extrem de limitată de hormoni tiroidieni – o afecțiune denumită în termeni medicali hipotiroidism. Boala Hashimoto este cea mai frecventă cauză de hipotiroidism la nivel mondial, inclusiv în România.

Se poate trata?

Boala Hashimoto nu poate fi vindecată, deoarece procesul autoimun este ireversibil. Cu toate acestea, printr-un tratament adecvat – cel mai frecvent terapia de substituție cu levotiroxină (analog sintetic al hormonului tiroxină - T4) – nivelul hormonilor tiroidieni poate fi menținut în limite normale, iar simptomele pot fi controlate eficient. În plus, există metode pentru încetinirea degenerării tiroiditei autoimune a organului.

Obiectivele tratamentului în boala Hashimoto

Deoarece în tiroidita Hashimoto nu există în prezent un tiroida hashimoto tratament patofiziologic al bolii, procesul terapeutic se concentrează pe controlul echilibrului hormonal, ameliorarea simptomelor și prevenirea posibilelor complicații. Deși vindecarea este practic imposibilă din cauza naturii autoimune a bolii, gestionarea eficientă a acesteia poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții pacientului.

În acest context, tratamentul în Hashimoto are mai multe obiective principale:

• Menținerea unor niveluri normale ale hormonilor tiroidieni – scopul optim este menținerea unei stări eutiroidiene, în care hormonii tiroidieni se află în concentrații și proporții normale. Pentru a realiza acest lucru, se utilizează cel mai frecvent terapia de substituție cu levotiroxină. Dozarea corectă a terapiei se realizează prin monitorizarea regulată a tiroidei TSH, T3 și tiroidieni T4. Menținerea stării eutiroidiene reduce riscul de hipotiroidism și complicațiile asociate, cum ar fi problemele cardiace, deficitul cognitiv și tulburările metabolice.

• Ameliorarea simptomelor – în Hashimoto, simptomele bolii depind în mare măsură de severitatea deficitului hormonal și a dezechilibrului. Începerea terapiei de substituție cu levotiroxină determină o reducere treptată a intensității simptomelor, precum oboseala, depresia, intoleranța la frig, căderea părului și durerile musculare. În anumite cazuri, unii pacienți pot prezenta simptome reziduale, chiar și în prezența unor valori de laborator normale. În astfel de situații, se poate lua în considerare adăugarea liotironinei (analog sintetic al T3) sau o combinație de liotironină și levotiroxină, la recomandarea endocrinologului curant. În cazul unor niveluri ridicate de autoanticorpi (anti TPO) și a unei reacții inflamatorii intense ca răspuns la procesul autoimun, se pot adăuga medicamente suplimentare, cum ar fi corticosteroizii.

• Prevenirea complicațiilor - hipotiroidismul netratat sau prost controlat duce la complicații grave, cum ar fi mixedemul (o formă severă a bolii cu risc de comă și moarte), bolile cardiovasculare (din cauza riscului crescut de hipertensiune diastolică, hipercolesterolemie și ateroscleroză), osteoporoza și depresia.

Menținerea funcției normale a glandei tiroide și a stării eutiroidiene a organismului prin diagnosticare la timp, terapie individuală și un stil de viață sănătos reduce semnificativ riscul de complicații.
Tratamentul eficient al bolii Hashimoto necesită o abordare multidisciplinară, implicând endocrinolog, dietetician, fizioterapeut și uneori psiholog, pentru a obține un control optim al afecțiunii.

Tratamentul medicamentos

Tratamentul tiroiditei cronice Hashimoto este axat pe corectarea hipotiroidismului (dacă este prezent) și ameliorarea și controlul simptomelor. În majoritatea cazurilor, acest proces se realizează prin aplicarea terapiei de substituție hormonală, iar în situații specifice, pot fi adăugate și medicamente suplimentare.

Terapia de substituție hormonală

Boala Hashimoto este o afecțiune autoimună progresivă, care duce treptat la distrugerea glandei tiroide și afectarea funcției acesteia, în urma căreia organismul nu poate produce hormoni suficienți produs de glanda tiroidă. Tocmai de aceea, tratamentul de bază se bazează pe utilizarea analogilor sintetici ai acestor hormoni.

• Levotiroxina (L-tiroxină sau L-T4) - reprezintă un analog sintetic al tetraiodotironinei (T4):

• Se administrează dimineața, pe stomacul gol, cu un pahar de apă, cu cel puțin 30-60 min înainte de masă.

• Se dozează individual, începând de obicei cu 25-50 micrograme/zi, iar dozele se corectează în funcție de nivelurile de TSH și FT4.

• Scopul tratamentului este menținerea stării eutiroidiene.

• Liotironina (L-T3) - analog sintetic al triiodotironinei (T3).

• Rar se utilizează singură din cauza timpului de înjumătățire scurt și a concentrațiilor plasmatice instabile, care provoacă fluctuații bruște ale nivelurilor hormonale.

• Se utilizează ca parte a terapiei combinate (T3/T4) în cazurile de efect insuficient al levotiroxinei.

Rolul dietei în boala Hashimoto

Dieta joacă un rol esențial în gestionarea bolii Hashimoto, influențând procesul inflamator, răspunsul autoimun și absorbția hormonilor tiroidieni. Deși nu există o dietă universală, anumite strategii alimentare pot ameliora simptomele și încetini progresia bolii.

O dietă antiinflamatorie, bogată în antioxidanți, acizi grași omega-3 și alimente probiotice (legume, fructe de pădure, pește gras, nuci și semințe) poate ajuta la reducerea inflamației. Eliminarea glutenului este recomandată, deoarece 16% dintre pacienții cu Hashimoto pot avea boala celiacă, o altă afecțiune legată de sistemul imun. De asemenea, aportul de iod trebuie să fie moderat, iar consumul de soia și legume crucifere ar trebui limitat datorită efectelor lor asupra absorbției hormonilor tiroidieni.

Pentru o alimentație adecvată, se recomandă proteine de înaltă calitate (pește, ouă, carne), grăsimi sănătoase (ulei de măsline, avocado), carbohidrați complecși (fulgi de ovăz, quinoa) și alimente fermentate (iaurt, chefir). Alimentele procesate, zaharurile rafinate, prăjelile și băuturile cu cofeină sau alcool ar trebui evitate pentru a preveni agravarea simptomelor.

Suplimente alimentare și plante medicinale

Deși boala nu poate fi vindecată, unele suplimente alimentare și plante medicinale pot sprijini direct sau indirect starea generală și diversele aspecte legate de aceasta.

Suplimente alimentare pentru Hashimoto:

Seleniu

Acest microelement joacă un rol esențial în protecția antioxidantă și metabolismul hormonilor tiroidieni. Este implicat în sinteza enzimelor responsabile pentru activarea T3 și T4. Seleniul are un efect antiinflamator și reduce inflamația asociată reacției autoimune împotriva glandei tiroide. Deficiența acestui mineral este legată de agravarea reacției imune, motiv pentru care poate fi administrat sub formă de supliment alimentar, dacă este necesar.

Vitamina D

Joacă un rol important în reglarea sistemului imun și s-a demonstrat că poate modula răspunsul imun prin reducerea activității celulelor imune care atacă țesutul tiroidian. S-a stabilit o legătură între nivelurile scăzute de vitamina D și bolile autoimune precum Hashimoto, inclusiv diabet de tip 1. Pe lângă influența sa asupra procesului autoimun, vitamina D este implicată în sinteza hormonilor tiroidieni. Administrarea sa sub formă de supliment alimentar este adesea justificată și necesară.

Zinc

Zincul este un microelement esențial pentru buna funcţionare a glandei tiroide, datorită implicării sale în sinteza și metabolismul hormonilor tiroidieni. De asemenea, zincul este fundamental pentru sistemul imun, iar deficiența sa poate duce la disfuncții tiroidiene și agravarea simptomelor Hashimoto. Fiind frecvent deficitar, este recomandat să fie suplimentat.

Vitamina B12

Această vitamină este esențială pentru metabolismul energetic și funcționarea sistemului nervos. Deficiența sa poate accentua simptome precum energie scăzută, oboseală, stări depresive și simptome neurologice caracteristice Hashimoto.

Acizi grași Omega-3

Acizii grași Omega-3 au proprietăți antiinflamatorii puternice, care ajută la reducerea inflamației din organism, inclusiv la nivelul glandei tiroide. Aceștia reglează nivelul moleculelor inflamatorii care pot agrava Hashimoto și sprijină sănătatea membranelor celulare, esențială pentru buna funcționare a glandei tiroide. Suplimentarea cu Omega-3 poate avea un efect benefic asupra persoanelor cu Hashimoto.

Vitamina A

Vitamina A are un rol important în reglarea sistemului imun și echilibrul hormonilor tiroidieni. Contribuie la procesul de diviziune celulară și regenerare a țesutului tiroidian, reglează producția hormonilor tiroidieni și poate reduce activitatea autoimună. Deficiența sa poate agrava procesele autoimune și perturba echilibrul hormonal, motiv pentru care administrarea sa sub formă de supliment alimentar poate fi indicată la recomandarea medicului.

Magneziu

Magneziul este un mineral esențial pentru metabolismul energetic și funcționarea sistemului nervos. Este implicat în sinteza hormonilor tiroidieni și ajută la absorbția acestora de către celule. De asemenea, magneziul poate reduce stresul și îmbunătăți somnul, contribuind astfel la scăderea nivelului de cortizol – hormonul stresului, care poate afecta negativ glanda tiroidă. Administrarea magneziului sub formă de supliment de înaltă concentrație este recomandată în tiroidita Hashimoto.

Fier

Fierul este necesar pentru funcționarea normală a glandei tiroide, deoarece este implicat în producerea hormonilor tiroidieni. Deficiența de fier poate duce la un metabolism hormonal perturbat și poate agrava simptomele hipotiroidismului la persoanele cu Hashimoto. De asemenea, fierul sprijină echilibrul energetic și sănătatea generală.

Plante medicinale pentru Hashimoto

Deoarece Hashimoto este o boală autoimună destul de specifică, plantele medicinale potrivite pentru consum în acest caz și pentru care există date reale că pot fi benefice nu sunt multe. Acestea sunt unite de anumite proprietăți și calități comune, iar eficiența lor se datorează acțiunii antiinflamatoare, antioxidante și adaptogene asupra organismului. Iată ce plante medicinale recomandăm dacă suferiți de Hashimoto:

• Ashwagandha – această plantă este un adaptogen puternic și, ca atare, reglează nivelurile de stres prin reducerea nivelului de cortizol. Tocmai această proprietate a plantei o face potrivită pentru bolile autoimune, cum este tiroidita Hashimoto. În plus, reduce inflamația și poate ameliora simptome precum oboseala.

• Curcuma – planta are un efect antiinflamator puternic dovedit, care poate reduce semnificativ procesele inflamatorii care au loc în glanda tiroidă în Hashimoto, ca urmare a atacurilor sistemului imunitar. De asemenea, are un efect benefic împotriva acțiunii radicalilor liberi care se formează ca urmare a stresului excesiv și care atacă structurile glandei tiroide.

• Busuioc – are proprietăți adaptogene și reglează stresul, contribuind la reducerea inflamației în organism și în afecțiuni precum boala Hashimoto.

Aceste plante medicinale pot fi consumate sub formă de infuzii, extracte uscate cu concentrație ridicată sau tincturi cu absorbție ridicată.

Importanța activității fizice

Importanța activității fizice în Hashimoto este multiplă și poate ajuta la gestionarea simptomelor, prevenirea unor complicații și îmbunătățirea calității generale a vieții. Deși la persoanele care suferă de Hashimoto activitatea fizică trebuie să fie adaptată caracteristicilor lor fiziologice, precum oboseala ușoară și energia redusă, exercițiile fizice regulate oferă numeroase beneficii:

• Îmbunătățirea nivelurilor de energie – exercițiile fizice regulate susțin circulația sângelui și metabolismul, precum și atingerea unei homeostaze sănătoase în organism. Desigur, acestea trebuie dozate corespunzător pentru a nu provoca o reducere suplimentară a nivelului de energie.

• Controlul greutății – în tiroidita Hashimoto, pacienții suferă adesea de exces de greutate din cauza metabolismului încetinit. Exercițiile regulate susțin procesele de reglare a greutății corporale prin creșterea activității musculare și stimularea tiroidei.

• Îmbunătățirea dispoziției și reducerea stresului – activitatea fizică stimulează producția de endorfine naturale – hormonii fericirii, care au un efect pozitiv asupra dispoziției și luptă activ împotriva stresului, care are un impact negativ în Hashimoto.

• Susținerea sistemului imunitar – activitatea fizică ușoară până la moderată poate contribui la „calibrarea” și reglarea acțiunii sistemului imun, care este problema principală în bolile autoimune.

• Îmbunătățirea sănătății cardiovasculare – exercițiile fizice regulate, în special cele de tip aerobic, au un efect preventiv împotriva dezvoltării aterosclerozei și hipertensiunii arteriale la pacienții cu Hashimoto.

Recomandări pentru activitatea fizică în Hashimoto:

• Exercițiile moderate, cum ar fi mersul pe jos, yoga, înotul și pilates, sunt potrivite pentru persoanele cu Hashimoto, mai ales în etapele inițiale, când nivelul de energie poate fi scăzut.

• Antrenamente cardio – includerea exercițiilor aerobice precum ciclismul sau mersul rapid poate ajuta la îmbunătățirea sănătății cardiovasculare și a metabolismului.

• Antrenamente de forță – greutățile ușoare sau exercițiile cu greutatea proprie pot fi benefice pentru întărirea musculaturii și îmbunătățirea metabolismului.

• Yoga și meditație – aceste metode nu doar că îmbunătățesc flexibilitatea fizică, dar reduc și stresul și îmbunătățesc bunăstarea psihică.

Gestionarea stresului

Ca în toate bolile autoimune, și în Hashimoto stresul este un factor extrem de important și esențial pentru progresia bolii. Din acest motiv, este bine să se stabilească un echilibru între stres și activitățile stresante, cum ar fi munca, și să se acorde suficient timp pentru odihnă activă și relaxare. Plimbările lungi în natură, practicarea unui hobby preferat sau experiențele sociale de calitate sunt modalități bune de a reduce stresul zilnic și de a obține emoții plăcute. Exercițiile fizice și practicile precum yoga și meditația sunt, de asemenea, modalități eficiente de gestionare a stresului.

Nu în ultimul rând, trebuie să subliniem importanța somnului – trebuie să dormim cel puțin 7 ore de somn de calitate în fiecare zi pentru a ajuta organismul să se recupereze și pentru a menține nivelurile de stres scăzute.

Terapii alternative

Pe lângă terapia de substituție cu L-tiroxină, opțiunile de tratament complementar sau alternativ pentru Hashimoto se rezumă la respectarea unei diete corecte și echilibrate, menținerea unui nivel scăzut de stres prin meditație, yoga, somn de calitate și activitate fizică, precum și consumul unor suplimente alimentare și plante medicinale.

Cum să preveniți complicațiile?

Pentru prevenirea complicațiilor Hashimoto, cel mai important este monitorizarea regulată a nivelului hormonilor tiroidieni și ajustarea corectă a dozelor de L-tiroxină în funcție de acestea.

Adoptarea unui stil de viață sănătos, conform practicilor menționate mai sus, poate, de asemenea, reduce riscul de complicații și facilita un control mai eficient al hormonilor tiroidieni.

Viața cu boala Hashimoto

Viața cu boala Hashimoto necesită monitorizarea constantă a stării de sănătate și adaptarea rutinei zilnice la simptomele bolii. Deși simptomele precum oboseala, depresia și creșterea în greutate pot fi provocatoare, examinările medicale regulate, administrarea medicamentelor și respectarea regulilor pentru un stil de viață sănătos pot ajuta la controlul nivelurilor hormonale.

Menținerea unui stil de viață sănătos, cu o dietă adecvată, activitate fizică și strategii de gestionare a stresului, joacă un rol important în ameliorarea simptomelor. În plus, este esențial să se acorde atenție stării psiho-emoționale, deoarece Hashimoto poate influența dispoziția și echilibrul energetic.

În ciuda restricțiilor, persoanele cu boala Hashimoto pot duce o viață împlinită dacă își gestionează afecțiunea cu combinația potrivită de tratament, grijă de sine și sprijin social.

Concluzii

Tratamentul bolii Hashimoto include de obicei terapie hormonală pentru restabilirea funcției normale a tiroidei. Cel mai frecvent, se prescrie tiroxina sintetică (levotiroxina), care compensează deficitul de hormoni tiroidieni din organism și ameliorează simptomele tiroiditei. Monitorizarea regulată a nivelurilor hormonale este importantă pentru ajustarea dozei de medicamente și menținerea echilibrului în organism.

Pe lângă tratamentul medicamentos, pacienții cu boala Hashimoto pot beneficia de o dietă adecvată, care susține sănătatea tiroidei și de gestionarea stresului, care poate agrava condiția. Activitatea fizică joacă de asemenea un rol important în îmbunătățirea energiei și a dispoziției, care pot fi afectate de această patologie.

Este esențial ca pacienții să colaboreze îndeaproape cu medicii lor pentru a găsi cel mai potrivit tratament și pentru a gestiona eficient boala. Boala Hashimoto este o condiție cronică, dar cu tratamentul adecvat și îngrijirea corectă, persoanele afectate pot duce o viață normală și activă.

Întrebări frecvente

Care este tratamentul principal pentru boala Hashimoto?

Tratamentul principal pentru boala Hashimoto constă în terapia de substituție cu hormoni tiroidieni, de obicei sub formă de levotiroxina. Acest medicament restabilește nivelurile normale ale hormonilor tiroidieni și ajută la reglarea metabolismului și a nivelurilor de energie din organism.

Dieta poate ajuta în cazul bolii Hashimoto?

Deși nu există o dietă specifică pentru boala Hashimoto, o nutriție adecvată poate sprijini starea generală de bine. Se recomandă consumul de alimente bogate în seleniu și zinc, care pot sprijini funcția tiroidiană. De asemenea, persoanele cu Hashimoto ar trebui să evite produsele pe bază de soia și gluten, care pot crește inflamația.

Există metode alternative pentru tratamentul bolii Hashimoto?

Metodele alternative, cum ar fi yoga, meditația și acupunctura, pot ajuta la reducerea stresului și la îmbunătățirea stării generale de bine, dar nu pot înlocui tratamentul medical principal cu hormoni tiroidieni. Este important să consultați un medic înainte de a începe orice terapie alternativă.

Persoanele cu sindromul Klinefelter, sindromul Down sau sindromul Turner sunt mai expuse riscului de a dezvolta boala Hashimoto?

Da, persoanele cu sindromul de tunel carpian, sindromul Down sau sindromul Turner sunt mai vulnerabile la dezvoltarea bolii Hashimoto, deoarece aceste sindroame sunt caracterizate prin anomalii genetice care pot influența sistemul imunitar și pot crește riscul de afecțiuni autoimune, inclusiv cele tiroidiene. Sindromul Klinefelter (prezența unui cromozom X în plus la bărbați), sindromul Down (trisomia 21) și sindromul Turner (monosomia X la femei) pot afecta funcția sistemului imunitar, predispunând aceste persoane la boli precum tiroidita autoimună

Ce factori pot stimula tiroida în cazul tiroiditei cronice autoimune?

În cazul tiroiditei cronice autoimune, stimularea tiroidei poate apărea din cauza unor factori care afectează sistemul imunitar. Organismul produce anticorpi împotriva peroxidazei tiroidiene, iar această reacție autoimună duce la inflamarea și distrugerea treptată a glandei tiroide. De asemenea, istoricul familial joacă un rol important, persoanele cu un istoric familial de boli tiroidiene autoimune fiind mai predispuse la dezvoltarea tiroiditei cronice autoimune. Aceasta poate provoca simptome precum oboseală, dureri musculare și, în unele cazuri, probleme cardiace din cauza dezechilibrelor hormonale.

Care sunt simptomele comune ale tiroiditei cronice autoimune și cum afectează aceste simptome sănătatea generală?

Simptomele comune ale tiroiditei cronice autoimune includ oboseala, dureri musculare, și uneori probleme cardiace. Aceste simptome sunt cauzate de scăderea funcției tiroidei, atunci când glanda nu mai poate produce suficienți hormoni tiroidieni. În această condiție, organismul poate produce anticorpi care atacă peroxidaza tiroidiană, enzima esențială pentru producerea hormonilor tiroidieni. De asemenea, istoricul familial este un factor important, deoarece persoanele care au rude apropiate cu probleme tiroidiene sunt mai expuse riscului de a dezvolta tiroidită cronică autoimună.