Ce este prediabetul: prediabet simptome și valori relevante .

Tulburările metabolice cauzate de alimentația nesănătoasă, stresul și stilul de viață modern pot trece neobservate, afectând treptat sănătatea. Diabetul, numit și „ucigașul tăcut”, evoluează lent, dar poate fi identificat din timp în stadiul de prediabet.

Prediabetul apare când glicemia este peste normal, dar sub pragul diabetului, adesea fără simptome prediabet vizibile. Este însă un semnal de alarmă că organismul nu mai reglează bine zahărul din sânge.

Prin recunoașterea factorilor de risc prediabet și adoptarea unui stil de viață sănătos, această stare poate fi reversibilă. Află din acest articol ce este prediabetul și cum îl poți gestiona prin modificări stil de viață.

Ce este starea prediabetică?

Prediabetul este o stare metabolică caracterizată prin niveluri crescute ale zahărului din sânge, care depășesc valorile de referință normale, dar nu ating pragul diagnostic prediabet pentru diabetul de tip 2.

Conform Asociației Americane de Diabet (ADA) și Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), prediabetul este diagnosticat în prezența uneia dintre următoarele anomalii:

• Glicemie à jeun alterată (IFG): glucoză plasmatică à jeun în intervalul 5,6–6,9 mmol/L (100–125 mg/dL).

• Toleranță la glucoză alterată (IGT): glicemie între 7,8–11,0 mmol/L (140–199 mg/dL) în a doua oră a testului de toleranță la glucoză (OGTT).

• Hemoglobină glicozilată (HbA1c): valori între 5,7% și 6,4% (39–47 mmol/mol).

Prediabetul este direct legat de un risc crescut de a dezvolta diabet de tip 2, boli cardiovasculare și alte tulburări metabolice. Spre deosebire de diabetul manifest, progresia sa poate fi prevenită prin modificări stil de viață, incluzând o dietă cu conținut scăzut de carbohidrați, exercițiu fizic sporit și reducerea greutății.

Tocmai din acest motiv, diagnosticul precoce al acestei stări este crucial pentru progresia și evoluția sa către diabet.

Simptome ale stării prediabetice

Starea prediabetică, în majoritatea cazurilor, este asimptomatică sau prezintă simptome prediabet care ar putea fi atribuite altor cauze prediabet. Din acest motiv, rămâne adesea nedetectată și evoluează frecvent către un diabet clinic manifest.

Totuși, pentru persoanele care își cunosc bine organismul, anumite simptome pot atrage atenția, determinându-le să consulte un medic și, eventual, să confirme o stare prediabetică.

Cele mai frecvente simptome includ:

• Oboseală crescută – nivelurile instabile ale zahărului din sânge pot duce la o senzație de epuizare și lipsă de energie.

• Foame crescută – în special dorința de alimente dulci, deoarece celulele nu absorb glucoza eficient.

• Sete ușoară și uscăciune a gurii – deși aceste simptome sunt mai caracteristice pentru diabet, unele persoane cu prediabet le pot experimenta.

• Fluctuații frecvente ale greutății – creștere în greutate sau dificultăți în a pierde în greutate din cauza rezistenței la insulină.

Cea mai bună metodă de depistare a prediabetului rămâne screening diabet prin analize medicale regulate.

Factori de risc

Dezvoltarea stării prediabetice este rezultatul unei combinații de factori de risc prediabet genetici și de stil de viață, care duc la o reglare alterată a glicemiei.

Principalii factori de risc includ:

• Ereditatea – o povară familială cu diabet de tip 2 crește semnificativ riscul de prediabet, mai ales dacă unul sau ambii părinți au fost diagnosticați cu această boală.

• Obezitate abdominală – în majoritatea cazurilor, persoanele supraponderale prezintă rezistență la insulină, un factor semnificativ în dezvoltarea diabetului și caracteristic stării prediabetice.

• Stresul și lipsa somnului – stresul cronic și somnul insuficient duc la niveluri ridicate de cortizol, care pot contribui la rezistența la insulină și la tulburări metabolice.
  Stilul de viață sedentar – lipsa exercițiului fizic reduce eficacitatea insulinei, ceea ce poate complica monitorizarea glicemiei și accelera dezvoltarea prediabetului.

• Alimentația nesănătoasă – o dietă bogată în carbohidrați procesați, zaharuri și grăsimi saturate poate duce la fluctuații ale nivelurilor de glucoză și la un risc crescut de rezistență la insulină.

• Tulburări hormonale – afecțiuni precum sindromul ovarelor polichistice (SOP) și hipotiroidismul pot afecta metabolismul și crește riscul de prediabet.

Controlul acestor factori de risc prediabet prin modificări stil de viață, analize medicale regulate și o dietă cu conținut scăzut de carbohidrați poate reduce semnificativ probabilitatea de a dezvolta diabet de tip 2.

Metode de diagnostic și investigații

Diagnosticul prediabet se realizează prin mai multe analize de sânge.

Acestea includ:

• Glicemie à jeun (FPG – Fasting Plasma Glucose) – această investigație se efectuează dimineața, după un post de cel puțin 8 ore, valorile normale fiind sub 5,6 mmol/L, în timp ce valorile prediabetice se situează între 5,6–6,9 mmol/L.

• Test de toleranță la glucoză (OGTT) – măsoară glicemia la două ore după ingestia a 75 g de glucoză dizolvată în apă. Se consideră normal dacă valorile sunt sub 7,8 mmol/L, iar pentru o stare prediabetică cu toleranță alterată la glucoză, valorile sunt între 7,8–11,0 mmol/L.

• Hemoglobină glicozilată (HbA1c) – indicator al glicemiei medii din ultimele 2-3 luni, cu valori prediabetice între 5,7–6,4%.

• Test de rezistență la insulină (indice HOMA-IR) – metodă pentru evaluarea sensibilității la insulină folosind formula „HOMA-IR = (glucoză à jeun [mmol/L] × insulină à jeun [μU/mL]) / 22,5”. Valori normale: < 2,0, rezistență la insulină crescută: > 2,5–3,0.

Complicații posibile

Prediabetul în sine nu este considerat o boală, dar dacă nu este controlat prin tratament prediabet, poate duce la complicații prediabet grave.

Principala complicație a stării prediabetice netratate la timp este dezvoltarea diabetului de tip 2. Datele statistice arată că până la 70% dintre persoanele cu prediabet vor dezvolta diabet în următorii ani.

În plus, nivelurile ușor ridicate ale zahărului din sânge, deși nu provoacă simptome acute, cresc riscul de a dezvolta hipertensiune arterială, ateroscleroză (deteriorarea arterelor), infarct și accident vascular cerebral, afectând sănătatea cardiovasculară. Acest lucru se datorează nivelurilor de glucoză cronic ridicate, care afectează vasele de sânge din cauza stresului oxidativ crescut la care este expus organismul datorită absorbției glucozei prin alte metode alternative.

Rezistența la insulină, frecventă în prediabet, poate duce la acumularea de grăsimi în ficat, crescând riscul de ciroză hepatică și inflamație.

Hiperglicemia limită, atunci când acționează suficient de mult timp, afectează și terminațiile nervoase periferice, provocând amorțeală, durere și slăbiciune la nivelul membrelor.

De asemenea, nivelurile ridicate de zahăr din sânge modifică osmolaritatea sângelui și afectează aparatul de filtrare al rinichilor (glomerulii), ducând la pierderea proteinelor plasmatice în urină – un simptom al unei boli renale cronice ulterioare.

Prediabetul crește riscul de leziuni microvasculare la nivelul retinei, care pot provoca tulburări de vedere, deși nu la fel de severe ca în diabetul de tip 2. Cu toate acestea, perioada în care acestea pot apărea este destul de lungă, iar în majoritatea cazurilor se vorbește deja de diabet confirmat în acest stadiu.

Importanța măsurilor timpurii și a prevenției

Diagnosticul precoce și modificările stil de viață pot reduce semnificativ riscul de progresie a prediabetului către diabet și complicațiile prediabet asociate.Menținerea nivelurilor normale ale zahărului din sânge prin monitorizare glicemie reduce considerabil riscurile apariției unora dintre problemele de sănătate menționate mai sus.

Cu cât se iau măsuri mai devreme prin îngrijire medicală preventivă, cu atât sunt mai mari șansele de a restabili o toleranță normală la glucoză și de a evita complicațiile prediabet cronice.

O intervenție timpurie nu doar că încetinește dezvoltarea diabetului, ci poate inversa complet procesul. De aceea, screening diabet, analize medicale regulate, un stil de viață activ și educația nutrițională sunt factori cheie în lupta împotriva prediabetului.

Modalități de control al stării prediabetice

Prevenția prediabet și controlul prediabetului implică îmbunătățirea stilului de viață. Esențiale sunt reducerea greutății și un regim alimentar echilibrat, bogat în nutrienți, proteine și grăsimi sănătoase, evitând zahărul, alimentele prăjite și procesate.

Exercițiile fizice, în special cele de rezistență, îmbunătățesc sensibilitatea la insulină și ajută la menținerea greutății. Reducerea stresului și odihna adecvată (6–7 ore de somn pe noapte) contribuie la echilibrul metabolic și la monitorizarea glicemiei.

În unele cazuri, medicamentele prediabet, cum ar fi metformina, pot fi prescrise de medic pentru a ajuta la controlul glicemiei, dar acestea sunt complementare modificărilor stil de viață.

Întrebări frecvente

Ce este starea prediabetică?

Starea prediabetică este o stare limită în care nivelurile de zahăr din sânge sunt mai ridicate decât cele normale, dar nu ating încă valorile pentru diabet. Este un semn al unui metabolism al glucozei alterat și al unui risc crescut de a dezvolta diabet de tip 2, boli cardiovasculare și alte complicații prediabet.

Este starea prediabetică reversibilă?

Da, starea prediabetică este reversibilă prin modificări stil de viață și îngrijire medicală preventivă.

Cum să controlăm nivelurile de zahăr din sânge și să le menținem normale în starea prediabetică?

Menținând o greutate adecvată pentru corpul tău, având un regim alimentar sănătos și făcând suficient exercițiu fizic.

Cum poate educația nutrițională contribui la prevenția prediabetului?

Educația nutrițională joacă un rol esențial în prevenția prediabetului prin informarea persoanelor despre alegerile alimentare care ajută la menținerea glicemiei în limite normale. Prin învățarea principiilor unei diete echilibrate, bogate în fibre, proteine slabe și grăsimi sănătoase, și evitarea carbohidraților procesați și zaharurilor, indivizii pot reduce riscul de a dezvolta prediabet. De asemenea, educația nutrițională îi ajută să înțeleagă importanța controlului porțiilor și a meselor regulate, contribuind astfel la prevenirea fluctuațiilor glicemice și la promovarea unui stil de viață sănătos.

Ce rol joacă medicamentele prediabet în gestionarea stării prediabetice și protejarea sănătății cardiovasculare?

Medicamentele prediabet, cum ar fi metformina, pot fi prescrise în anumite cazuri pentru a îmbunătăți sensibilitatea la insulină și a controla nivelurile de zahăr din sânge, reducând riscul de progresie către diabetul de tip 2. Acestea sunt utilizate ca parte a unui plan complex care include modificări ale stilului de viață. Prin menținerea glicemiei sub control, medicamentele prediabet contribuie indirect la protejarea sănătății cardiovasculare, reducând riscul de complicații precum hipertensiunea arterială sau ateroscleroza, care sunt asociate cu nivelurile cronice ridicate de glucoză.

Surse:

• https://www.diabetes.org.uk/about-diabetes/type-2-diabetes/prediabetes

• https://www.webmd.com/diabetes/what-is-prediabetes