- Ce este guta?
- Tipuri de guta
- Factori de risc și cauze de dezvoltare
- Simptomele gutei
- Suplimente potrivite pentru guta
- Stadiile de dezvoltare
- Testări și diagnostic pentru guta
- Valori de referință ale acidului uric în guta
- Există simptome specifice la femei?
- Ce medic ar trebui să consultați pentru gută și când?
- Viața cu guta
- Întrebări frecvente
Guta este cunoscută omenirii încă din vremuri străvechi și este adesea numită „boala regală” din cauza apariției sale frecvente în rândul nobililor și aristocraților, care aveau acces la alimente bogate, grase și alcool.
În trecut, aceasta era un simbol al luxului și al excesului, dar astăzi guta afectează tot mai mulți oameni, din cauza schimbărilor în stilul de viață, inclusiv alimentelor nesănătoase, obezității și activității fizice reduse.
În acest articol vom analiza ce reprezintă de fapt guta, simptomele acesteia și diferitele etape de dezvoltare, pentru a înțelege mai bine această afecțiune tot mai frecventă.
Ce este guta?

Guta este o boală metabolică, caracterizată printr-o concentrație cronică crescută de acid uric în sânge (hiperuricemie) și depunerea ulterioară a cristalelor de urat de sodiu în articulații și țesuturi moi, ceea ce duce la atacuri artritice inflamatorii și deteriorare progresivă a articulațiilor.
Tipuri de guta
Guta este clasificată în mai multe forme principale, în funcție de imaginea clinică și evoluția bolii.
Tipurile de guta sunt definite în funcție de cauzele, caracteristicile și trăsăturile clinice ale bolii, de exemplu:
-
Guta primară— apare în principal din cauza unor tulburări ereditare și metabolice, care duc la formarea crescută sau eliminarea redusă a acidului uric.
-
Guta secundară — este rezultatul altor afecțiuni sau factori externi, cum ar fi bolile renale, medicamentele sau afecțiunile maligne.
-
Hiperuricemia asimptomatică— niveluri crescute de acid uric fără simptome sau atacuri inflamatorii. Aceasta nu este o gută clasică, dar reprezintă un factor de risc pentru dezvoltarea acesteia.
Factori de risc și cauze de dezvoltare
Guta se dezvoltă ca urmare a acumulării cristalelor de urat monosodic în articulații și țesuturi, provocând o reacție inflamatorie.
Cauza principală este nivelul crescut al acidului uric în sânge (hiperuricemie), care poate fi cauzată de o producție crescută sau o eliminare redusă a acidului uric din organism.
Factorii de risc pentru dezvoltarea gutei includ:

-
Predispoziția genetică:Istoricul familial de gută crește riscul, deoarece anumite gene influențează metabolismul acidului uric.
-
Dieta: Consumul de alimente cu un conținut ridicat de purine— cum ar fi carnea roșie, fructele de mare, leguminoasele, precum și alcoolul (în special berea și băuturile alcoolice tari) — crește nivelul acidului uric.
-
Obezitatea: Creșterea masei corporale duce la o producție crescută de acid uric și o eliminare redusă a acestuia.
-
Tulburări metabolice: Afecțiuni precum hipertensiunea arterială, diabetul de tip 2, rezistența la insulină și sindromul metabolic sunt asociate cu un risc mai mare.
-
Funcția renală alterată:Eliminarea redusă a acidului uric prin rinichi duce la acumularea acestuia în organism.
-
Medicamentele: Diureticele, dozele mici de aspirină, anumite imunosupresoare și alte medicamente pot afecta negativ funcția renală sau pot crește nivelul acidului uric.
-
Sexul și vârsta:Bărbații sunt mai expuși riscului de gută, în special după pubertate, iar femeile – după menopauză.
-
Alți factori: Afecțiunile acute, stresul, traumatismele și intervențiile chirurgicale pot provoca atacuri de gută.

Simptomele gutei
Guta se manifestă prin simptome caracteristice, care variază în funcție de stadiul bolii și severitatea reacției inflamatorii.
Cele mai frecvente simptome includ:
-
Durere acută la nivelul articulațiilor: Atacurile de gută încep brusc cu durere intensă, arzătoare și constantă, cel mai adesea la articulația degetului mare de la picior (atac gutos). Durerea se poate răspândi și la alte articulații, cum ar fi gleznele, genunchii, încheieturile și coatele.
-
Edem și înroșire:Articulația inflamată este foarte umflată, caldă la atingere și înroșită, ceea ce este un semn al unui proces inflamator activ.
-
Mobilitate limitată:Articulația afectată devine greu mobilizabilă din cauza durerii și umflăturii.
-
Senzație de căldură: Zona afectată este adesea mai caldă decât celelalte părți ale corpului.
-
Apărarea tofilor: În cazul gutei cronice, pot apărea tofi în țesuturile din jurul articulațiilor — acumulări de cristale de acid uric care se simt ca noduri dure sub piele.
-
Simptome generale: În timpul atacurilor acute, poate apărea și febră, frisoane, oboseală generală și stare de rău.
Atacurile de gută durează de obicei între câteva zile și câteva săptămâni, după care simptomele pot dispărea pentru luni sau ani, dacă nu se iau măsuri. În cazul formei cronice, boala progresează cu atacuri repetate și leziuni permanente ale articulațiilor.
Suplimente potrivite pentru guta
Stadiile de dezvoltare
Guta trece prin mai multe stadii succesive, fiecare dintre ele caracterizat prin trăsături clinice și de laborator specifice:
-
Hiperuricemia asimptomatică - în acest stadiu inițial, organismul prezintă un nivel crescut al acidului uric în sânge (hiperuricemie), dar nu există plângeri sau simptome. Crystallinele de urat nu s-au depozitat încă în țesuturi, astfel că nu există inflamație sau durere. Acest stadiu poate dura ani de zile și de multe ori rămâne neobservat.
-
Atac acut de gută - apare brusc un atac inflamator sever cu durere intensă, înroșire, umflătura și încălzirea articulației afectate. De obicei, primul atac se manifestă la articulația degetului mare de la picior, dar pot fi afectate și alte articulații. Atacul poate dura de la câteva zile la câteva săptămâni, după care simptomele dispar.
-
Perioada intercritică (perioada între atacuri) - după un atac acut, simptomele dispar complet, dar cristalele de acid uric continuă să se acumuleze în articulații și țesuturi. Această perioadă poate dura de la câteva luni la câțiva ani înainte ca un alt atac să apară.
-
Guta tofazică cronică - în cazul unui nivel persistent crescut de acid uric și atacuri repetate de inflamație, se formează tofi — acumulări solide de cristale de urat în articulații, tendoane și țesuturi moi. Aceasta duce la inflamație cronică, leziuni permanente ale articulațiilor, mobilitate limitată și deformări.
-
Complicații - în cazul gutei netratate, pot apărea complicații cum ar fi distrugerea articulațiilor, artrită cronică, calculi renali, insuficiență renală și risc crescut de boli cardiovasculare.
Testări și diagnostic pentru guta

Diagnosticarea gutei necesită o combinație de evaluare clinică, teste de laborator și diagnostic imagistic. Recunoașterea corectă și la timp a bolii este esențială pentru gestionarea eficientă a acesteia și prevenirea complicațiilor.
Evaluare clinică
Procesul de diagnosticare începe cu un interviu atent și un examen fizic.
Confuzia cu alte tipuri de artrită poate apărea, de aceea se acordă atenție:
-
apariția bruscă a unei dureri puternice într-o articulație (cel mai frecvent la degetul mare al piciorului).
-
înroșire, încălzire și umflare.
-
apariția simptomelor noaptea.
Cu toate acestea, un clinician experimentat poate ajunge rapid la o listă restrânsă de diagnostice diferențiale, iar pentru confirmarea îndoielilor sale, va recurge mai întâi la efectuarea unor analize de laborator.
Teste de laborator
În majoritatea cazurilor, acestea sunt suficiente ca măsuri suplimentare pentru diagnostic, după exprimarea îndoielilor din anamneză și examenul fizic, și includ:
Nivelul acidului uric în sânge (urat seric)
-
Valori normale: până la 360 μmol/L la femei și până la 420 μmol/L la bărbați.
-
Important: în timpul unui atac acut, valorile pot fi normale, prin urmare se recomandă repetarea testării în afara atacului.
Indicatori sanguini generali
-
CRP și VSH: crescute în caz de inflamație.
-
Funcția renală: testarea creatininei și ureei pentru a evalua eventualele leziuni ale rinichilor.
Examinarea lichidului articular (artrocenteză) - utilizat rar
-
Metoda cea mai precisă pentru confirmarea gutei.
-
La examenul microscopic, se observă cristale de urat monosodic cu formă de ac și refracție dublă negativă.
-
Ajută la excluderea altor diagnostice, cum ar fi artrita septică sau pseudoguta (artrita cu pirifosfat de calciu).
Investigații imagistice - pentru evaluarea complicațiilor
Radiografie:
-
În stadiile incipiente, este de obicei normală.
-
În cazul gutei cronice, pot fi vizibile erori caracteristice ale oaselor și tofi.
Ecografie articulară - pentru evaluarea implicării articulare:
-
Poate arăta acumulări de cristale sau inflamație.
-
Descoperire specifică: "semnul conturului dublu" — depozite de urat pe suprafața cartilajului.
CT cu energie duală (DECT) - metodă utilizată rar, în cazuri avansate sau problematice:
-
Metodă specializată care vizualizează cristalele de urat în articulații și țesuturi moi.
-
Foarte utilă în caz de suspiciune de gută cronică sau atipică.
Diagnosticarea gutei necesită precizie, deoarece simptomele pot imita alte boli. Confirmarea prin examinarea lichidului articular rămâne standardul de aur, iar metodele suplimentare - analize de sânge și imagistice - oferă o evaluare completă a stării pacientului.
În practică, totuși, diagnosticul este adesea pus de clinician după ce a suspectat boala pe baza simptomelor clinice și analizelor de sânge, ceea ce presupune un risc de stadiere greșită și creșterea riscului de complicații.
Valori de referință ale acidului uric în guta
Acidul uric, la fel ca orice alt indicator sanguin, are limite și valori normale stabilite de știință, iar depășirea acestora indică o problemă în metabolismul substanței.
Aici este important de menționat că hiperuricemia este o condiție necesară, dar nu suficientă pentru dezvoltarea gutei – unii oameni au valori mari, dar niciodată nu dezvoltă simptome. În tabelul de mai jos am oferit valorile de referință pentru bărbați, femei și copii:
|
Grupă |
Valori de referință |
Comentariu |
|
Bărbați |
210 – 420 µmol/L (3.5 – 7.0 mg/dL) |
Valorile peste 420 µmol/L sunt considerate hiperuricemie. |
|
Femei |
140 – 360 µmol/L (2.4 – 6.0 mg/dL) |
După menopauză, valorile cresc adesea. |
|
Copii |
120 – 320 µmol/L (2.0 – 5.4 mg/dL) |
Guta este extrem de rară la copii. |
Un specialist experimentat va ține întotdeauna cont că în timpul unui atac acut valorile pot fi normale sau chiar mai mici – prin urmare, se recomandă testarea din nou la 1–2 săptămâni după dispariția inflamației. De asemenea, valorile > 500 µmol/L (8.4 mg/dL) cresc semnificativ riscul de gută, tofi și leziuni renale.
Există simptome specifice la femei?
Guta evoluează similar la ambele sexe, dar la femei poate exista o prezentare clinică diferită, mai ales înainte și după menopauză, ceea ce este legat de hormonii sexuali și de nivelurile acestora în diferitele etape ale vieții unei femei.
Iată ce caracteristici specifice pot fi observate la femei.
Guta la femei – simptome specifice și caracteristici
|
Particularitate |
Explicație |
|
Apărire mai târzie |
Guta la femei de obicei se dezvoltă cu 10–20 de ani mai târziu comparativ cu bărbații, cel mai frecvent după menopauză. Acest lucru se datorează efectului protector al estrogenilor, care ajută la eliminarea acidului uric. |
|
Afectarea mai frecventă a altor articulații |
În timp ce la bărbați este cel mai frecvent afectat degetul mare de la picior (artrita gutoasă), la femei articulațiile afectate sunt adesea genunchii, încheieturile sau degetele de la mâini. |
|
Durere mai puțin intensă la început |
Femeile pot experimenta uneori durere mai ușoară sau mai difuză în stadiile incipiente, ceea ce poate face dificilă stabilirea diagnosticului. |
|
Afecțiuni asociate frecvent |
La femei, guta este frecvent asociată cu hipertensiune, diabet de tip 2, obezitate și boli renale, caracteristice perioadei postmenopauzale, ceea ce poate complica simptomele și tratamentul. |
|
Localizare atipică a tofilor |
În cazul gutei cronice, femeile pot dezvolta tofi în zone mai atipice, cum ar fi degetele de la mâini sau pavilionul urechii, chiar și la niveluri mai scăzute de acid uric. |
În ciuda particularităților, guta la femei nu diferă radical de cea la bărbați, dar este adesea mai greu de recunoscut la început, apare mai târziu și poate prezenta o simptomatologie mai variată.
De aceea, este important ca femeile de peste 50 de ani cu dureri articulare și factori de risc să fie investigate și pentru gută – chiar și în cazurile cu evoluție atipică.
Ce medic ar trebui să consultați pentru gută și când?

În cazul suspiciunii de gută, primul pas este consultul cu medicul de familie, care poate recomanda analize de laborator de bază, cum ar fi acidul uric seric, VSH, CRP și hemograma. În cazul în care sunt prezente simptome tipice sau valori crescute, acesta vă va îndruma către un reumatolog – specialistul care pune cel mai frecvent diagnosticul de gută și monitorizează pe termen lung starea pacientului.
Reumatologul are experiență în diferentierea inflamațiilor articulare și poate recomanda investigații suplimentare imagistice sau microscopice, inclusiv punctia articulară, dacă este necesar.
În cazul unei gute cu complicații renale – prezența pietrelor, modificări ale funcției renale sau insuficiență renală cronică – se recomandă și consultul unui nefrolog.
La pacienții cu obezitate, rezistență la insulină sau sindrom metabolic, un endocrinolog poate contribui la tratamentul general, mai ales dacă guta face parte dintr-o tulburare metabolică mai largă.
Prezența deformărilor articulare, durerii cronice sau tofilor formați poate necesita și o părere din partea unui ortoped sau chirurg, mai ales în cazul în care se ia în considerare tratamentul chirurgical sau intervenția.
Consultul medical este necesar dacă apare o durere bruscă și puternică, umflare și înroșire la nivelul unei articulații – semn clasic al unui atac acut de gută. Asistența medicală este necesară și atunci când atacurile devin frecvente, simptomele se agravează, apar umflături vizibile în jurul articulațiilor sau tratamentul nu dă rezultatele așteptate.
Chiar și în absența simptomelor, dar cu hiperuricemie stabilită sau o istorie familială de gută, este rațional să discutați starea cu medicul de familie sau un specialist, pentru a evalua necesitatea prevenției și a controlului.
Viața cu guta
Viața cu guta necesită grijă constantă și autodisciplină, dar cu un tratament corect, starea poate fi controlată cu succes și fără restricții semnificative. Baza unei bune gestionări este o alimentație echilibrată, cu limitarea purinelor, alcoolului și fructozei, precum și menținerea unei greutăți sănătoase.
Administrarea regulată a medicamentelor prescrise (precum alopurinolul sau febuxostatul) și monitorizarea nivelurilor de acid uric reduc riscul de atacuri acute și leziuni articulare permanente. Activitatea fizică moderată și o bună hidratare ajută, de asemenea, schimburile metabolice și reduc acumulările de urat.
Este important ca persoanele cu gută să evite automedicația în cazul durerii și să consulte medicul la fiecare modificare a simptomelor. Cu îngrijire adecvată și conștientizare, guta nu împiedică un stil de viață activ și împlinit.
Întrebări frecvente

Ce este guta?
Guta este o boală inflamatorie cauzată de acumularea de cristale de acid uric în articulații.
Poate exista un nivel ridicat de acid uric fără a fi vorba de guta?
Da, este posibil să existe hiperuricemie fără simptome sau dezvoltarea gutei.
Se poate trata guta?
Guta nu se vindecă complet, dar poate fi controlată eficient cu tratament și schimbări în stilul de viață.

Lasă un comentariu