Totul despre sciatică: Esența, simptomele și tratamentul

Radiculita esteo afecțiune a sistemului nervos periferic(SNP), în care rădăcinile nervilor spinali devin inflamate. Această afecțiune se manifestă prin dureri, furnicături, amorțeală și slăbiciune de-a lungul traiectului nervului afectat și al zonei pe care acesta o inervează.

Inflamația rădăcinilor nervilor spinali (radiculita) poate apărea din mai multe cauze, dar este de obicei asociată cu compresia (presiunea) sau iritarea unui nerv specific.

Printre cele mai frecvente cauze ale dezvoltării radiculitei se numără:

• Hernie de disc intervertebral: În cazul unei rupturi sau al deteriorării integrității discului, interiorul său moale, numit nucleus pulposus, poate ieși din inelul fibros al discului. Partea herniată a discului apasă pe nervii din jur, provocând radiculită.
• Osteofite: Apariția osteofitelor pe coloana vertebrală poate duce, de asemenea, la compresia și iritarea mecanică a rădăcinilor nervoase din jur.
• Stenoza canalului spinal: Herniile de disc și osteofitele pot duce la îngustarea canalului spinal, în funcție de localizarea lor. Modificările degenerative legate de vârstă ale vertebrelor sunt, de asemenea, printre cauzele frecvente ale stenozei. Alte cauze includ spondilolisteza (alunecarea vertebrelor în planuri diferite), tumorile și traumatismele.

Factorii de risc care contribuie la dezvoltarea unora dintre problemele descrise mai sus sunt:

• Vârsta: Odată cu înaintarea în vârstă, corpul se uzează treptat. Acest lucru este valabil și pentru dezvoltarea modificărilor degenerative ale vertebrelor spinale și discurilor intervertebrale.
• Movimente repetitive: Unele profesii și sporturi care implică mișcări repetitive identice, cum ar fi aplecarea, ridicarea, rotirea și altele, solicită coloana vertebrală și cresc riscul de deteriorare și dezvoltarea ulterioară a radiculitei.
• Postura incorectă: Adoptarea unor poziții ciudate și neanatomice pentru perioade lungi de timp supune coloana vertebrală unei solicitări excesive, care poate duce la simptomele radiculitei.
• Greutatea excesivă: Cu cât coloana vertebrală suportă o greutate mai mare, cu atât riscurile de apariție a traumatismelor și uzurii sunt mai mari.
• Stilul de viață sedentar: Lipsa activității fizice slăbește mușchii care susțin coloana vertebrală, iar solicitarea este transferată în întregime asupra articulațiilor și ligamentelor. Aceasta este o premisă pentru contuzii, compresie și, bineînțeles, radiculită.

Combinația dintre problemele preexistente ale coloanei vertebrale și expunerea la acești factori de risc crește suplimentar riscul de a dezvolta un anumit tip de radiculită.

Clasificarea radiculitei se bazează în întregime pe zona anatomică în care se află nervii afectați. În continuare, vă prezentăm câteva dintre principalele tipuri de radiculită.

Radiculită cervicală

Radiculita cervicală afectează nervii care ies din segmentul cervical al coloanei vertebrale. Cele mai frecvente cauze ale acestei afecțiuni sunt herniile de disc și osteofitele.

S simptomele includ durere, amorțeală și furnicăturiîn zona gâtului, care se extind spre umăr și braț. În cazul unei compresii mai severe, radiculita cervicală poate duce la o pierdere semnificativă a funcției și sensibilității în membrele superioare.

Radiculită toracică

Acest tip de radiculită afectează nervii care ies din segmentul toracic al coloanei vertebrale. Este cea mai rară formă de radiculită, deoarece segmentul toracic este relativ mai stabil datorită structurilor suplimentare, cum ar fi coastele.

Se manifestă prin dureri în zona toracică și abdominală, care au adesea un caracter înconjurător și pot fi confundate cu probleme cardiologice sau gastrointestinale.

Radiculită lombară

Radiculita lombară afectează partea inferioară a coloanei vertebrale (segmentul lombar). Simptomele includ amorțeală, durere și slăbiciune musculară. Acestea pot apărea doar în zona lombară sau se pot extinde spre membrele inferioare, de obicei unilateral. Durerea urmează traseul de la fese prin picioare și ajunge până la tălpi.

Sciatică

O formă particulară a radiculitei lombare este așa-numita sciatică. Această afecțiune reprezintă inflamația nervului sciatic, care este cel mai mare nerv din corpul uman, iar inflamația sa poate duce la dureri insuportabile și atrofie muscularăa membrului afectat, ceea ce poate duce la invaliditate.

Poliradiculită

Acest tip de radiculită reprezintă o afecțiune în care inflamația afectează mai multe rădăcini nervoase, implicând adesea mai multe zone anatomice ale corpului.

Această afecțiune este foarte debilitantă datorită extinderii durerii și modificării senzațiilor în diferite părți ale corpului.

Cele mai frecvente cauze ale dezvoltării poliradiculitei sunt:

• Infecțiile virale
• Bolile autoimune
• Complicațiile diabetului.

Fiecare tip de radiculită se caracterizează prin simptome care urmează traiectul nervilor afectați. Acestea depind de regiunea coloanei vertebrale afectată, principalele cauze fiind, în majoritatea cazurilor, compresia și iritarea nervului.

Diagnosticul radiculitei și diferențierea bolii se realizează încă de la obținerea anamnezei și efectuarea examinării fizice de către un clinician experimentat.

 

Adăugare rapidă    

Urzică - tinctură

46 reviews

37,00 lei

 

Adăugare rapidă    

Sunătoare - Tinctură

42 reviews

37,00 lei

Acestea includ adresarea unor întrebări specifice despre simptome, istoricul bolilor anterioare și altele, în funcție de evaluarea medicului.

Examinarea fizică are scopul de a evalua, prin teste specifice, sensibilitatea, forța musculară și reflexelepentru a determina eventualele afectări ale funcțiilor nervilor.

Stabilirea diagnosticului de radiculită pe baza manifestărilor clinice ale afecțiunii este partea mai ușoară a procesului de diagnostic. Totuși, este mai dificil să se determine cauza subiacentă. În acest scop, trebuie efectuate diverse investigații.

Investigații imagistice

Aceste investigații includ câteva metode principale.

Iată care sunt acestea:

• Radiografia: Acest tip de investigație imagistică poate evidenția modificări în structura coloanei vertebrale, cum ar fi osteofite (ciocuri osoase), reducerea spațiului intervertebral, spondilolisteza și alte anomalii care pot duce la compresia nervilor.
• Rezonanța magnetică nucleară (RMN): RMN-ul oferă o imagine detaliată a structurilor osoase și a țesuturilor moi, cum ar fi discurile, nervii și mușchii. Prin această investigație, se poate determina cu precizie cauza radiculitei și se pot vizualiza nervii inflamați.
• Mielografia: Aceasta este o tehnică radiologică specializată, în care se injectează o substanță de contrast în canalul spinal pentru a vizualiza rădăcinile nervoase.

Teste electrofiziologice

Testele electrofiziologice utilizate în medicina modernă sunt numeroase, dar principalele sunt câteva.

Să vedem care sunt acestea:

• Electromiografia: Electromiografia măsoară activitatea electrică a mușchilor pentru a determina dacă există afectarea nervilor responsabili de controlul acestora.
• Testul de conducere nervoasă: Acest test măsoară viteza de transmitere a impulsurilor electrice de-a lungul nervilor, putând astfel să stabilească dacă există o încetinire sau o blocare.

Aceste etape de diagnostic ajută la determinarea cauzei radiculitei și la alegerea celui mai potrivit tratament.

Tratamentul radiculitei depinde de severitatea simptomelor și de cauza principală a inflamației nervilor, fiind adesea complex și compus din diverse metode terapeutice.

Terapie medicamentoasă (administrarea analgezicelor)

Cel mai frecvent, primul pas în tratamentul radiculitei este terapia medicamentoasă.

Aceasta include administrarea de analgezice, cum ar fi:

• Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): Printre cele mai frecvent utilizate forme medicamentoase pentru durerea cauzată de radiculită se numără meloxicam, naproxen, flurbiprofen, diclofenac și multe altele. Aceste medicamente ajută la reducerea inflamației și la ameliorarea simptomelor. Pot fi combinate cu analgezice pure, cum ar fi analgin și benalgin, pentru un efect analgezic mai puternic. Totuși, utilizarea lor nu trebuie abuzată, deoarece administrarea prelungită poate duce la inflamația mucoasei gastrice și chiar la ulcer gastric.
• Corticosteroizi: În perioada acută a inflamației, durerile sunt adesea insuportabile. Pentru un efect mai rapid și mai puternic, AINS pot fi combinate cu corticosteroizi, cum ar fi urbazon, dexametazonă, triamcinolon și altele. Acestea reduc rapid inflamația și ameliorează durerea cauzată de aceasta.
• Relaxante musculare: Se utilizează preparate precum midocalm, tizanidină și baclofen, care au scopul de a ameliora spasmele musculare care pot rezulta din traumatisme și inflamația nervului. Spasmele musculare au rolul de a proteja corpul de alte leziuni, dar adesea duc la o compresie și durere mai intense.
• Antidepresive sau anticonvulsivante: Preparate precum pregabalin și gabapentin, create pentru afecțiuni precum epilepsia, au proprietăți regenerative bune asupra țesutului nervos și ajută la tratarea inflamației.

Fizioterapie și exerciții

Tratamentul medicamentos este adesea combinat cu proceduri de fizioterapie. Acestea pot include exerciții de întindere și întărire a mușchilor, masaje fizioterapeutice pentru reducerea tensiunii, aplicarea de comprese calde sau reci și altele.

Metodele mai specializate includ electrostimularea cu dispozitive TENS (stimulare electrică nervoasă transcutanată).

Pe lângă procedurile de fizioterapie, stretching și masaje, în unele cazuri pot fi recomandate yoga și pilates, dar trebuie evitate activitățile și pozițiile care provoacă durere.

Odihna la domiciliu este recomandată în restul timpului, pentru a permite organismului să se recupereze și să se întărească.

Tratament acasă și rețete tradiționale

Mulți oameni preferă medicina tradițională și încearcă diverse rețete tradiționale, careau un efect pozitiv asupra nervilor periferici.

Printre rețetele tradiționale care aduc alinare în radiculită se numără:

• Ulei de usturoi: Uleiul de usturoi poate fi aplicat prin masarea zonelor afectate. Acesta ameliorează durerea și inflamația, datorită proprietăților antiinflamatoare ale usturoiului.
• Compresa cu hrean și ghimbir: Aceste plante stimulează circulația sângelui, reduc tensiunea musculară și pot diminua inflamația.
• Ceai sau extract de urzică: Urzica are proprietăți antiinflamatoare naturale și poate ajuta la ameliorarea inflamației nervoase.
• Sunătoare: Această plantă are proprietăți similare unor antidepresive și poate crește nivelurile de serotonină și dopamină, care au legătură cu durerea și pot ameliora simptomele radiculitei.

Chirurgie (tratament chirurgical)

Tratamentul chirurgical este o măsură de ultim resort și este utilizat în cazuri severe, care nu pot fi ameliorate prin metode conservatoare, adică atunci când există o compresie semnificativă a nervilor.

Intervenția chirurgicală trebuie efectuată de un neurochirurg experimentat, familiarizat cu diferitele tehnici și abordări.

Există diferite tipuri de operații:

• Microdiscectomia: Se îndepărtează o parte din discul herniat care apasă pe nerv.
• Laminectomia: Îndepărtarea unei părți a vertebrei (lamina) pentru a elibera spațiu pentru nervi.
• Foraminectomia: Lărgirea chirurgicală a orificiilor prin care nervii ies din coloana vertebrală.

Combinația acestor metode poate ajuta la ameliorarea simptomelor radiculitei și la prevenirea agravării afecțiunii.

Durerea severă în coloana vertebrală, care se extinde spre membre și este însoțită de amorțeală, furnicături sau slăbiciune musculară, necesită consultarea unui neurolog. Acest lucru este deosebit de important dacă simptomele persistă mult timp și nu sunt ameliorate de analgezice.

Radiculita, o afecțiune complexă, poate fi confundată uneori cu un sindrom radicular, manifestându-se prin dureri de spate intense, care pot afecta zone specifice precum dureri cervicale, dureri lombare sau dureri toracice. 

În unele cazuri, poate apărea și în regiunea sacrală, cunoscută ca radiculita sacrala, sau poate fi asociată cu osteohondroza, o degenerare a discurilor intervertebrale. Pentru tratament radiculita, se recomandă frecvent analgezice antiinflamatorii pentru a reduce inflamația și durerea, iar fizioterapie radiculita poate include exerciții specifice pentru ameliorarea simptomelor. 

Aplicarea unui unguent radiculita poate oferi alinare locală. Afecțiuni precum sciatica cervicobrahiala, sciatica toracica sau sciatica lombo-sacrala sunt forme specifice ale radiculitei, fiecare cu simptome radiculita distincte, cum ar fi durere ascutită sau durere cronică. Tratamente complementare, precum acupunctura radiculita, pot fi eficiente, dar trebuie luate în considerare și posibilele efecte secundare radiculita ale terapiilor pe termen lung.

Ce să iau pentru radiculită?

Radiculita se tratează cu o combinație de medicamente - antiinflamatoare, corticosteroizi, relaxante musculare și medicamente pentru regenerarea nervilor, cum ar fi pregabalin și gabapentin. De asemenea, se recomandăvitamine din grupa B, magneziu și extract de sunătoare.

Care sunt cele mai frecvente cauze ale radiculitei?

Cea mai frecventă cauză a inflamației rădăcinilor nervilor spinali sunt modificările degenerative, herniile de disc și osteofitele.

Cum se tratează formele ușoare de radiculită?

Tratamentul constă în administrarea de medicamente antiinflamatoare și analgezice, uneori în combinație cu corticosteroizi și relaxante musculare.

La ce specialist să apelez dacă am simptome de radiculită?

Dacă suspectați că aveți o inflamație a rădăcinilor nervoase, trebuie să consultați un neurolog.

Surse

• https://lonestarneurology.net/blog/radiculitis-symptoms-causes-treatment/
• https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/radiculopathy