Oamenii percep și procesează informațiile sonore din mediul înconjurător prin intermediul sistemului senzorial auditiv.
Din acest articol veți afla mai multe despre organul auditiv și despre modul în care semnalele pe care le primește sunt transformate în percepții sonore.
Structura și anatomia sistemului senzorial auditiv
Organul auditiv și al echilibrului include urechea externă, medie și internă. Acesta cuprinde și centrele corespunzătoare pentru procesarea informațiilor, care sunt parte a sistemului nervos central.
Ureche externă
Urechea externă este cea mai exterioară parte a organului auditiv. Aceasta reprezintă primul segment al sistemului de conducere a sunetului.
Urechea externă este formată din două părți principale - pavilionul urechii (auricula) și canalul auditiv extern (meatus acusticus). Aceste două părți captează undele sonore, le organizează și le direcționează către urechea medie.
Pavilionul urechii are forma unei pâlnii turtite, orientată ușor înainte și lateral. Este format dintr-o placă elastică cartilaginoasă (cartilago auriculae), la care se atașează pielea corespunzătoare. În partea sa inferioară, atârnată, se află lobus auriculae. Acesta nu este format din cartilaj, ci din țesut adipos și conjunctiv.
Pe lângă cerumen, canalul auditiv intern este presărat cu numeroase fire de păr fine (tragi). Tragii, împreună cu cerumenul, contribuie la prevenirea pătrunderii poluanților din mediul extern, îndeplinind o funcție de protecție.
La granița dintre urechea externă și cea medie se află membrana timpanică. Undele sonore care ajung la membrană o lovesc și provoacă vibrații ale acesteia.
Ureche medie
Urechea medie cuprinde spațiul dintre timpan și urechea internă. Acest spațiu este umplut cu aer și conține trei oase auditive mici, numite ciocănel, nicovală și scăriță.
Funcția oaselor auditive este de a transmite vibrațiile sonore de la timpan la urechea internă.
Ciocănelul este primul os mic din lanțul de transmitere a sunetului. Acesta captează vibrațiile de la timpan și le transmite mai departe.
Nicovala contribuie la amplificarea vibrațiilor de la ciocănel și la transmiterea lor în lanț.
Scărița este cel mai mic os din corpul uman. Aceasta transmite sunetul către urechea internă prin fereastra ovală. Scărița joacă un rol cheie în transformarea vibrațiilor sonore în semnale nervoase.
Pe lângă transmiterea undelor sonore, urechea medie este conectată cu alte două structuri - trompa lui Eustachio (canalul auditiv) și amigdalele (adenoidul).
Ureche internă
Urechea internă este formată dintr-un labirint osos și membranos. Labirintul, la rândul său, are două părți - două săculețe cu trei canale semicirculare, reprezentând organul echilibrului (organul Corti) și melcul, care este organul propriu-zis al auzului.
Nerv auditiv
Nervul auditiv (nervul vestibulocohlear) este al optulea nerv cranian. Acesta este responsabil pentru transmiterea semnalelor sonore de la urechea internă către creier.
Ajungând la cohlee (melcul) din urechea internă, vibrațiile sunt transformate în impulsuri electrice. Aceste impulsuri sunt transmise de nervul auditiv către cortexul cerebral, unde sunt transformate în sunet.
Pe lângă transformarea vibrațiilor în sunet, nervul vestibulocohlear este responsabil și pentru echilibru, deoarece primește semnale și de la organul echilibrului. Foarte des, în cazul problemelor cu nervul auditiv, pacienții pot experimenta amețeli și/sau pierderea parțială a auzului.
Centre auditive în creier
Centrul auditiv din creier este o rețea complexă de structuri care ne permite să interpretăm și să reacționăm la sunete.
Vom examina mai detaliat părțile centrului auditiv și rolurile lor specifice.
Nucleu cohlear
Nucleul cohlear este primul centru de procesare din trunchiul cerebral. În acesta, fibrele nervoase se unesc și formează sinapse.
Nucleul se împarte în două structuri - nucleul cohlear dorsal și ventral, care procesează diferite aspecte ale informației sonore, cum ar fi timpul, amplitudinea și frecvența.
Semnalele care trec prin această zonă sunt divizate și direcționate pe mai multe căi diferite pentru a îmbunătăți acuratețea percepției sonore.
Olivă superioară (Complexul Olivari Superior SOC)
Oliva superioară este locul în care semnalele sonore de la ambele urechi se combină și se integrează ca un impuls comun.
SOC joacă un rol important în localizarea sunetului. Prin acest sistem, suntem capabili să înțelegem de unde provine sunetul în spațiu.
Lemnisc lateral (Lateral Lemniscus)
Lemnisc este un plex nervos care transportă informația auditivă prin trunchiul cerebral.
Acesta este responsabil pentru procesarea informațiilor din sunete complexe, cum ar fi vorbirea și muzica.
Colicul inferior (Inferior Colliculus)
Coliculul acționează ca un centru de integrare a semnalelor auditive, primind date de intrare din diverse surse. Se află în mezencefal.
Acesta rafinează suplimentar informația sonoră prin analiza modelelor sonore, frecvențelor și modulației de frecvență.
Corp geniculat medial (Medial Geniculate Body MGB)
MGB face parte din talamus. Acționează ca o „stație de distribuție” care filtrează și organizează semnalele auditive înainte de a fi trimise către cortexul auditiv.
Această parte a sistemului auditiv distinge vorbirea de alte sunete și filtrează zgomotul de fond.
Cortex auditiv
Cortexul auditiv este situat în lobul temporal al creierului și este zona principală pentru percepția sunetului. Aici se află și centrul motor al vorbirii, mai cunoscut sub numele de zona Broca.
Fiecare dintre aceste centre contribuie la percepția, localizarea și înțelegerea diverselor sunete din mediul înconjurător, permițând creierului să interpreteze informația auditivă.
Organul echilibrului
Organul echilibrului, sau așa-numitul aparat vestibular, este situat în centrul urechii interne și este responsabil pentru menținerea echilibrului și balansului corpului.
Este format din canale semicirculare, care efectuează mișcări rotaționale, și organe otolitice (utricul și sacul), care percep accelerația liniară.
Organele care alcătuiesc aparatul vestibular contribuie la coordonarea corpului, mișcarea ochilor și menținerea echilibrului.
Funcții ale sistemului auditiv
Funcția principală a sistemului auditiv este să transforme undele sonore în diferite modele de activitate neuronală.
Undele sonore sunt integrate cu informații de la alte sisteme senzoriale pentru a ghida comportamentul, inclusiv orientarea mișcărilor, către stimuli acustici și comunicarea intraspecifică.
Pe lângă procesarea undelor sonore în impulsuri, sistemul are și alte câteva funcții:
-
Localizarea sunetului
-
Recunoașterea și interpretarea sunetelor
-
Facilitarea comunicării.
Toate aceste funcții ale sistemului auditiv sunt vitale pentru fiecare persoană, deoarece ajută la orientarea în mediul înconjurător, interacțiunea socială și reacțiile de protecție față de stimuli sonori.
Tipuri de afecțiuni ale sistemului auditiv
Sistemul auditiv poate fi afectat de diferite tipuri de afecțiuni, atât direct legate de organul auditiv și al echilibrului, cât și ca o afectare secundară în urma unei infecții virale sau bacteriene.
Principalele afecțiuni sunt:
-
Otită - inflamație a urechii, care poate afecta oricare dintre cele trei părți principale ale urechii - externă (otită externă), medie (otită medie) și/sau internă (labirintită). Otita medie afectează milioane de oameni din întreaga lume. Conform statisticilor, există aproximativ 390 de milioane de cazuri noi de otită în fiecare an, principalele victime fiind copiii.
-
Tinitus - cunoscut de majoritatea oamenilor ca „zgomot în urechi”. Apare în urma leziunilor nervului auditiv, medicamentelor ototoxice, infecțiilor sau altor cauze.
-
Boala Ménière - o afecțiune cronică a urechii interne, care duce la amețeală, pierderea auzului și zgomot în urechi.
-
Pierderea auditivă conductivă - este cauzată de probleme în urechea externă și medie, care împiedică conducerea undelor sonore către urechea internă.
-
Pierderea auditivă senzorineurală - este cauzată de deteriorarea urechii interne și a nervului auditiv.
-
Barotrauma - întâlnită frecvent la piloți și scafandri. Apare din cauza schimbărilor bruște de presiune. Poate duce la durere, pierderea parțială a auzului și, în cazuri rare, la perforarea timpanului.
-
Otoscleroza - o afecțiune de tip ereditar. Odată cu înaintarea în vârstă, se observă o creștere excesivă a osului în urechea medie, cel mai frecvent în jurul scăriței, ceea ce împiedică transmiterea normală a undelor sonore.
Aceste afecțiuni pot varia în severitate. Majoritatea sunt tratate medicamentos, dar în unele cazuri este necesară intervenția chirurgicală și aplicarea diferitelor tehnici de reabilitare auditivă.
Concluzie
Urechea externă, medie și internă, împreună cu centrele corespunzătoare din cortexul cerebral, formează sistemul senzorial auditiv.
Sistemul auditiv este esențial pentru perceperea sunetelor, ceea ce permite orientarea în mediu, comunicarea și reacționarea la semnalele din jur. Printr-un complex complicat de receptori și celule situate în ureche, oamenii pot transforma și analiza undele sonore și le pot interpreta ca informație audio.
Menținerea sănătății sistemului auditiv este crucială pentru calitatea vieții și integrarea socială.
Întrebări frecvente
Care este rolul oaselor auditive?
Oasele auditive (ciocănel, nicovală și scăriță) amplifică și transmit vibrațiile sonore de la timpan la urechea internă.
Cum procesează creierul semnalele sonore?
Semnalele sonore sunt transmise către creier prin intermediul nervului auditiv (nervul vestibulocohlear). În acest fel, putem recunoaște diverse sunete, inclusiv vorbirea și muzica.
Care este funcția cohleei
Cohleea este organul principal care transformă vibrațiile sonore în semnale electrice. În cohlee se află celule ciliate speciale care captează mișcările fluidului și le transformă în impulsuri nervoase, care sunt trimise către nervul auditiv și de acolo către cortexul cerebral.
1 comentariu
Имам проблеми със слуха в последните години и статията ми помогна да разбера повече за това, как слуховата система функционира и какво можем да направим, за да я поддържаме здрава.
Lasă un comentariu