Acidul uric este produsul final al metabolismului purinelor – compuși care se găsesc în mod natural în organism și în multe alimente. Când nivelul acestuia în sânge depășește limitele normale, se dezvoltă hiperuricemia (din latină, literalmente “niveluri ridicate de acid uric în sânge”). Această afecțiune crește riscul de gută și este asociată, de asemenea, cu hipertensiune, leziuni renale, sindrom metabolic, obezitate, boli cardiovasculare, tulburări ale profilului lipidic și diabet de tip 2.
În ultimii ani, s-a observat o creștere semnificativă a cazurilor de hiperuricemie la nivel global, cu valori cuprinse între 9% și 24% în funcție de populație. Totuși, mecanismele exacte din spatele acestei afecțiuni nu sunt încă pe deplin elucidate.
Pe de altă parte, magneziul este un mineral esențial cu un rol dovedit în numeroase procese fiziologice – de la metabolismul energetic și funcția musculară până la apărarea imună și controlul inflamației.
Datele arată că deficitul de magneziu poate contribui la dezvoltarea unor boli cronice precum diabetul, bolile cardiovasculare, osteoporoza și depresia. În prezent, se presupune că magneziul poate juca un rol și în reglarea acidului uric, inclusiv prin influența sa asupra markerilor inflamatori precum CRP (proteina C reactivă). Acești markeri sunt ridicați și în cazul hiperuricemiei.
Studiile disponibile până în prezent sunt limitate, dar indică o posibilă legătură între un aport scăzut de magneziu și niveluri crescute de acid uric. Aceasta ridică întrebarea – poate fi magneziul un element-cheie în controlul sau prevenția hiperuricemiei și a complicațiilor acesteia, și există o legătură între gută și magneziu?
Legătura dintre magneziu și acidul uric
Magneziuljoacă un rol important în reglarea enzimelor, echilibrului electrolitic, tensiunii arteriale și reacțiilor inflamatorii.
În ultimii ani, se acordă o atenție tot mai mare posibilei sale legături cu nivelurile acidului uric și riscul de apariție a hiperuricemiei.
Deficitul de magneziu și riscul de hiperuricemie
Câteva studii epidemiologice au identificat o relație inversă între aportul de magneziu și nivelul acidului uric din sânge.
Lipsa de magneziu poate fi asociată cu o frecvență crescută a hiperuricemiei și agravarea gutei, mai ales la persoanele cu diabet de tip 2, sindrom metabolic sau exces ponderal.
Se presupune că nivelurile scăzute de magneziu contribuie la stres oxidativ și inflamație cronică, care la rândul lor pot intensifica producția sau reduce eliminarea acidului uric.
Îmbunătățirea circulației și a funcției renale
Magneziul are efect vasodilatator și susține funcția normală a endoteliului vascular, inclusiv la nivel renal. Circulația sanguină îmbunătățită poate facilita filtrarea renalăși eliminarea produselor reziduale, inclusiv a acidului uric.
Aceasta este deosebit de importantă, deoarece rinichii sunt principalul organ responsabil de eliminarea acidului uric din organism.
Reglarea echilibrului calciului
Magneziul interacționează cu calciul la nivel celular.
În caz de deficit de magneziu se observă adesea o acumulare crescută de calciu în interiorul celulelor. Acest lucru poate crea condiții favorabile pentru depunerea sărurilor de acid uric în articulații și țesuturi – proces asociat cu crizele de gută. Menținerea unei concentrații optime de magneziu sprijină metabolismul normal al calciului și reduce riscul de cristalizare a uratelor.
Reducerea acumulării de acid uric
Magneziul ajută la alcalinizarea urinei, ceea ce crește solubilitatea acidului uric. Într-un mediu mai alcalin, se reduce riscul de formare atât a pietrelor de calciu, cât și a celor de urat și se facilitează eliminarea acidului prin urină. Acest aspect este important atât pentru prevenirea gutei, cât și pentru pacienții cu nefrolitiază de altă natură.
Efect antiinflamator – magneziul și inflamația
S-a demonstrat că magneziul inhibă producția unor citokine proinflamatorii și a unor markeri precum CRP (proteina C reactivă), care este adesea crescută în hiperuricemie.
Inflamația joacă un rol în intensificarea crizelor de gută, astfel că potențialul antiinflamator al magneziului poate avea un efect pozitiv suplimentar.
Magneziul și ameliorarea simptomelor gutei
Guta este o afecțiune inflamatorie care se manifestă prin crize bruște, adesea foarte dureroase, la nivelul articulațiilor, cel mai frecvent la baza degetului mare de la picior.
Deși cauza principală a gutei este acumularea cristalelor de acid uric, severitatea și durata simptomelor depind de starea articulațiilor, reacția inflamatorie și stresul oxidativ, precum și de alți factori individuali ai organismului.
În acest context, magneziul poate juca un rol complementar în ameliorarea simptomelor.
Sprijinirea relaxării musculare și articulare
Magneziul este implicat activ în relaxarea musculară și reduce tensiunea în țesuturile periarticulare sau cele din jurul articulațiilor. În timpul crizelor de gută, când mușchii și ligamentele din apropiere sunt tensionate din cauza durerii și inflamației, magneziul poate avea un efect ușor antispastic și relaxant.
Reducerea frecvenței și intensității crizelor
Consumul regulat de magneziu poate contribui la stabilizarea fondului inflamator al organismului. Prin influența asupra mediatorilor inflamatori și a răspunsului imun, magneziul poate ajuta la limitarea frecvenței și duratei episoadelor de gută la persoanele deja afectate.
Îmbunătățirea somnului și a stării generale
Guta este adesea asociată cu deteriorarea calității somnului din cauza durerilor nocturne articulare, caracteristice crizelor.
Magneziul este cunoscut pentru capacitatea sa de a îmbunătăți somnul și de a reduce nivelurile de anxietate. Acest lucru poate avea un efect indirect, dar semnificativasupra recuperării în timpul unui atac de gută.
Combinarea cu alte metode
Magneziul poate fi utilizat în siguranță împreună cu antiinflamatoare, precum și cu o dietă săracă în purine. Sub supraveghere medicală, suplimentarea cu magneziu este considerată o măsură de susținere, nu un tratament de bază.
Suplimente de magneziu potrivite în cazul unui nivel ridicat de acid uric
În cazul unui nivel crescut de acid uric, este recomandabil să se aleagă suplimente de magneziu cu o bună absorbție și un risc scăzut de iritație gastrică. Acestea sunt formele organice de magneziu.
Cele mai utilizate forme și preparate de magneziu sunt:
Magneziu citrat – absorbție bună, potrivit pentru consum zilnic.
Magneziu glicinat – delicat cu stomacul, potrivit pentru sensibilitate sau pentru combinația anxietate-probleme de somn.
Magneziu malat – recomandat în caz de oboseală și dureri musculare, frecvent asociate cu tulburări metabolice.
Există și o altă formă de magneziu numitămagneziu taurat. Este o sare organică de magneziu și aminoacidul L-taurină. Așa cum am văzut, magneziul participă prin diferite mecanisme la combaterea nivelurilor ridicate de acid uric și a inflamației asociate. Modelele experimentale indică faptul că și L-taurina poate îmbunătăți metabolismul purinelor și ar putea ajuta la reglarea acidului uric în hiperuricemie.
Formele de magneziu cu absorbție redusă precum oxidul și carbonatul de magneziu nu merită luate, indiferent de motivul utilizării.
Întrebări frecvente
Ajută magneziul în cazul unui nivel crescut de acid uric?
Da, studiile arată că magneziul poate participa la reglarea nivelurilor acidului uric prin mai multe mecanisme.
Există o legătură confirmată între deficitul de magneziu și gută?
Da, s-a constatat că pacienții cu gută au adesea niveluri serice scăzute de magneziu.
Care este cea mai eficientă formă de magneziu împotriva gutei?
Formele organice de magneziu, precum citratul, glicinatul și mai ales tauratul de magneziu sunt considerate cele mai eficiente.
Lasă un comentariu