Cu vârsta, organismul se uzează și începe să funcționeze mai lent. Acest lucru se datorează mecanismelor compensatorii slăbite și capacității reduse de recuperare.
Mulți oameni observă treptat că nu mai au aceeași forță și control asupra corpului ca înainte. Urcatul scărilor, căratul cumpărăturilor sau chiar ridicatul de pe scaun poate deveni dificil.
Aceste schimbări sunt adesea datorate slăbiciunii musculare — o afecțiune care poate fi temporară sau poate semnala o problemă de sănătate mai gravă.
Deși este natural ca mușchii să-și piardă o parte din forță odată cu vârsta, uneori slăbiciunea apare brusc sau este însoțită de alte simptome, cum ar fi oboseala, amorțeală, instabilitate sau crampe.
În astfel de cazuri, este important să se identifice cauza. Aceasta poate varia de la un deficit minor de vitamine până la boli neuromusculare. Cel mai adesea, slăbiciunea musculară se dezvoltă sub influența mai multor factori care acționează pe termen lung.
În acest articol, vom analiza ce tipuri de slăbiciune musculară există, ce afecțiuni pot cauza aceasta și cum să recunoașteți când simptomele necesită intervenție medicală.
Ce este slăbiciunea musculară?
Slăbiciunea musculară este o stare în care mușchii nu reușesc să genereze tensiune normalăsau forță la contractare, în ciuda efortului persoanei de a-i folosi.
Nu este vorba de oboseală obișnuită după efort fizic, ci de o pierdere reală a capacității de a genera forță sau de a menține tonusul muscular. Afecțiunea este adesea însoțită derigiditate și o gamă limitată de mișcare, ceea ce face ca funcționarea normală a mușchilor să fie dificilă.
Aceasta este un simptom, nu un diagnostic de sine stătător, și reflectă adesea o problemă de sănătate subiacentă. Trebuie avut în vedere că apariția slăbiciunii musculare la persoanele în vârstă este cel mai adesea fiziologică și cauzată de acțiunea mai multor factori - metabolism încetinit, sinteză hormonală redusă, aport alimentar afectat și multe altele, toate caracteristice vârstei mai înaintate.
Tipuri de slăbiciune musculară
În medicină, se face o distincție între două tipuri principale: slăbiciune musculară adevărată (obiectivă) și slăbiciune subiectivă (percepută).
În forma obiectivă, se observă o reducere măsurabilă a forței musculare, care poate fi stabilită printr-un examen clinic sau teste funcționale.
Slăbiciunea subiectivă, pe de altă parte, este resimțită de pacient ca lipsă de forță, fără date obiective care să indice o funcție afectată. Acest ultim tip este mai caracteristic pentru sportivi, unde, din diverse motive, există o scădere temporară a performanțelor de forță, dar mușchiul funcționează în continuare normal și eficient.
Slăbiciunea musculară poate fi localizată, afectând membre specifice — de exemplu, slăbiciune musculară la picioare sau la mâini, sau poate fi generalizată, cuprinzând întregul corp. Poate apărea brusc, în câteva ore sau zile, sau poate progresa lent și treptat pe parcursul săptămânilor, lunilor sau chiar anilor.
În plus, este clasificată în funcție de mecanismele prin care apare. În practica clinică, se disting mai multe tipuri principale de slăbiciune musculară, fiecare având o etiologie (cauză), prognostic și abordare terapeutică diferită.
Slăbiciune musculară adevărată (obiectivă)
Acesta este o capacitate redusă a mușchiului sau a unui grup muscular de a genera forță la contractare.
Poate fi rezultatul:
Slăbiciune neurogenă: Este cauzată de afectarea sistemului nervos central sau periferic sistemului nervos. Apare în boli precum scleroza multiplă, scleroza laterală amiotrofică (ALS), paralizie și plegie, neuropatii și altele.
Slăbiciune miogenă: Este cauzată de afectarea primară a fibrelor musculare. Este caracteristică pentru miopatii, distrofie musculară, miozite inflamatorii și altele.
Transmisie neuromusculată: Include afecțiuni precum miastenia gravis, în care semnalul dintre nerv și mușchi este afectat. Aici, simptomele miasteniei includ slăbiciune fluctuantă, cel mai adesea la nivelul feței, gâtului și membrelor.
Slăbiciune musculară funcțională (subiectivă)
În acest tip, pacientul simte o lipsă de forță, dar la examinarea obiectivă nu se constată o pierdere semnificativă a funcției musculare.
Apare în timpul efortului fizic prelungit, infecții sau tulburări metabolice, sau mai simplu spus - când organismul este epuizat. Spre deosebire de slăbiciunea adevărată, aici funcția poate fi restabilită complet după odihnă și activitate fizică de recuperare.
Acest tip de slăbiciune musculară este adesea observat în:
Oboseală cronică, oboseală musculară, depresie și tulburări de anxietate
Afecțiuni endocrine, cum ar fi tulburările hormonale (de exemplu, hipotiroidism)
Dezechilibru electrolitic: Deficit de potasiu, calciu, magneziu
Deshidratare: În absența unei hidratări adecvate, mușchii suferă din cauza conductivității electrolitice afectate.
Malnutriție și lipsa nutrienților esențiali: În cazul unui deficit de vitamine și minerale, aport scăzut de proteine sau aminoacizi.
Cauze posibile ale slăbiciunii musculare la adulți
Odată cu înaintarea în vârstă, slăbiciunea musculară devine nu doar mai frecventă, ci și un simptom mai complex, care este adesea rezultatul unei combinații între îmbătrânirea fiziologică și prezența bolilor cronice.
În această parte a articolului, vom analiza afecțiunile tipice sau predominante la persoanele în vârstă.
Sarcopenie legată de vârstă
Una dintre cauzele principale ale slăbiciunii musculare la adulți este sarcopenia – pierderea progresivă a masei și forței musculare, asociată cu vârsta.
Acesta duce la o senzație de oboseală musculară, rezistență redusă, pierderea echilibrului și un risc crescut de căderi.
Aportul insuficient de proteine, vitamine și minerale, precum și activitatea fizică scăzută accelerează acest proces. Procesul este ireversibil și este codificat în genele noastre, fiind o parte a îmbătrânirii. Desigur, poate fi încetinit prin anumite practici, dar nu poate fi evitat.
Tulburări endocrine și metabolice legate de vârstă
La persoanele în vârstă, tulburările hormonale care afectează direct forța și rezistența musculară sunt frecvente.
Printre acestea se numără:
Hipotiroidism: Se manifestă prin slăbiciune musculară cronică, reflexe încetinite și stare de spirit afectată.
Diabet de tip 2: Poate duce la neuropatie diabetică și slăbiciune musculară progresivă la nivelul picioarelor, combinată cu parestezii și dureri.
Dezechilibru electrolitic: În special la administrarea de diuretice, utilizate frecvent pentru hipertensiune și insuficiență cardiacă. Deficitul de potasiu, magneziu sau sodiu poate provoca spasme musculare, slăbiciune și instabilitate la mișcare.
Boli neurodegenerative și autoimune
Odată cu înaintarea în vârstă, riscul de boli care duc adesea la reducerea activității fizice și contribuie la dezvoltarea slăbiciunii musculare crește.
Printre aceste boli se numără:
Miastenia gravis, care, deși nu este exclusiv tipică pentru bătrânețe, este adesea diagnosticată la o vârstă mai înaintată și duce la simptome caracteristice miasteniei – mâini și picioare slabe, căderea pleoapelor, oboseală la efort.
Boala Parkinson: Deși este în principal o tulburare motorie, se observă și o slăbiciune musculară generalizată, în combinație cu rigiditate și tremor.
Polimialgia reumatică: O afecțiune inflamatorie, care afectează în principal persoanele peste 60 de ani, caracterizată prin dureri și slăbiciune musculară la nivelul brațelor și centurii pelvine, adesea dimineața și în repaus.
Imobilitate și malnutriție
Imobilitatea cronică, în special la persoanele imobilizate la pat sau cu insuficiență cardiacă sau pulmonară, duce la hipotonie musculară și slăbiciune musculară secundară, adesea la nivelul membrelor inferioare.
În plus, alimentația insuficientă și deficiențele de proteine, substanțe antioxidante, apă și electroliți influențează direct capacitatea organismului de a menține și recupera forța musculară. Pentru a menține aceasta, mușchii trebuie să rămână activi și să fie supuși unui efort regulat.
Suplimente potrivite pentru masă musculară și tonus
Symptome asociate
Slăbiciunea musculară la adulți nu apare adesea singură.
Poate fi însoțită de:
Durere la nivelul mușchilorsau articulațiilor
Spasme sau crampe musculare
Parestezii – amorțeală, furnicături
Pierderea echilibrului și instabilitate la mers
Sensibilitate musculară la atingere
Oboseală după un efort minim
Semne de paralizie și plegie (în cauze neurologice mai severe)
Toate aceste simptome sunt de așteptat, având în vedere cauzele probabile ale slăbiciunii musculare.
Când să consultați un medic?
Este important ca persoanele în vârstă să solicite asistență medicală dacă slăbiciunea musculară se agravează rapid sau apare brusc, afectează viața de zi cu zi sau este însoțită de căderi, durere, tulburări de vorbire și coordonare, spasme musculare sau amorțeală. Aceste semne pot indica probleme de sănătate grave care necesită diagnosticare și tratament prompt.
Întrebări frecvente
Slăbiciunea musculară la adulți este întotdeauna cauzată de o boală?
Apariția slăbiciunii musculare la persoanele în vârstă este codificată în ADN și este adesea un fenomen fiziologic al vieții. Cu toate acestea, debutul acut sau progresia rapidă poate fi consecința unei boli.
Poate fi oprită dezvoltarea slăbiciunii musculare?
Cu o alimentație bună și activitate fizică regulată, apariția unei slăbiciuni musculare semnificative poate fi întârziată, dar, cu toate acestea, odată cu trecerea anilor, este inevitabilă.
Ce boli pot duce la slăbiciune musculară?
Slăbiciunea musculară poate fi cauzată de diverse afecțiuni, inclusiv tulburări metabolice, cum ar fi diabetul și hipotiroidismul, precum și de boli neurologice. Este importantă diagnosticarea la timp pentru a determina cauza exactă și pentru a începe tratamentul adecvat.
Surse:
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5303008/
Lasă un comentariu