Obezitatea: Natură, tipuri, grade și consecințe

Obezitatea este o afecțiune medicală caracterizată prin acumularea excesivă de grăsime corporală într-un grad care poate dăuna sănătății. Spre deosebire de simplul exces de greutate, unde masa corporală este ușor crescută, obezitatea este asociată cu o creștere semnificativă clinic a țesutului adipos, în special în zona abdominală și în jurul organelor interne.

Metoda cel mai frecvent utilizată pentru diagnosticarea obezității este indicele de masă corporală (IMC sau BMI), care se calculează cu formula:

IMC = greutate (kg) / înălțime² (m²)

Conform criteriilor Organizației Mondiale a Sănătății:

• IMC între 25 și 29.9 este considerat exces de greutate
  

• IMC ≥ 30 indică obezitate
  

Este important de menționat că IMC nu reflectă proporția dintre masa musculară și masa de grăsime, de aceea, în anumite grupuri – precum sportivii sau persoanele în vârstă – este posibil să nu reflecte cu acuratețe riscul real.

În secțiunile următoare vom analiza cauzele care duc la creșterea în greutate, diferitele tipuri și grade de obezitate, precum și efectele acesteia asupra sănătății.

Obezitatea apare atunci când, pe o perioadă de timp, aportul energetic (caloriile din alimente și băuturi) depășește consumul de energie (mişcare, metabolism, termogeneză). Deși această formulare sună simplist și în mare parte reflectă problema reală, realitatea este mult mai complexă. 

Cauzele se regăsesc în obiceiuri, stare emoțională, mediu, biologie și factori sociali. Stilul de viață modern – cu alimentație abundentă, puțină mișcare și stres cronic – creează condiții ideale pentru acumularea kilogramelor în plus.

Obezitatea nu apare peste noapte și nu este doar rezultatul lipsei de voință sau al „mâncatului excesiv“. Este un proces complex în care intervin numeroși factori – biologici, comportamentali, psihologici și sociali. Uneori, un singur factor poate declanșa o serie de evenimente, alteori mai mulți factori se amplifică reciproc. Este esențial să recunoaștem aceste mecanisme pentru a putea aborda eficient problema, nu doar să o stigmatizăm.

Alimentație nesănătoasă

Una dintre principalele cauze este consumul excesiv de alimente hipercalorice cu valoare nutritivă scăzută – chipsuri, fast-food, produse zaharoase, băuturi cu conținut ridicat de zahăr. Acestea nu doar adaugă calorii, ci creează și dependență, activând sistemul de dopamină din creier, asemenea stimulentelor. Persoana se simte satisfăcută pentru scurt timp, dar apoi caută din nou plăcerea.

Lipsa de mișcare

Activitatea fizică nu este doar un mod de a „arde calorii“ – ea reglează hormoni precum insulina, grelina și leptina, care influențează direct apetitul și stocarea grăsimii. Stilul de viață sedentar, mai ales în era digitală, este unul dintre cei mai subestimați factori de risc. Orele petrecute în fața ecranelor înlocuiesc joaca activă la copii și plimbările la adulți.

Predispoziție genetică

Ereditatea joacă un rol important. Dacă în familie există persoane cu obezitate, probabilitatea de a dezvolta aceeași afecțiune este mai mare. Aceasta nu înseamnă că destinul este predeterminat – mai degrabă că este nevoie de mai multă conștientizare și eforturi direcționate pentru menținerea unui stil de viață sănătos.

Tulburări hormonale și metabolice

Afecțiuni precum hipotiroidismul (funcție scăzută a glandei tiroide), sindromul ovarelor polichistice (SOP), rezistența la insulină și sindromul metabolic îngreunează semnificativ reglarea greutății. În aceste cazuri, corpul stochează grăsime chiar și cu un aport alimentar moderat, iar pofta de mâncare este adesea crescută din cauza unei comunicări hormonale deficitare.

Factori psihologici și emoționali

Multe persoane mănâncă pentru a face față stresului, anxietății, plictiselii sau depresiei. Așa-numita „alimentare emoțională“ devine un mecanism de gestionare a emoțiilor, în locul satisfacerii foamei fiziologice. Acest lucru creează un cerc vicios – cu cât mâncăm mai mult pe fond emoțional, cu atât ne simțim mai rău, ceea ce duce la și mai multă mâncare.

Medicamente

Anumite medicamente, precum antidepresivele, antipsihoticele, corticosteroizii și terapiile hormonale, pot duce la creșterea apetitului, retenție de lichide și modificări metabolice care favorizează îngrășarea. În cazul unui tratament de lungă durată, este necesară monitorizarea de către un specialist și ajustarea în timp util.

Tulburări de somn

Somnul insuficient sau de slabă calitate afectează hormonii care reglează senzația de foame – scade nivelul de leptină (care semnalează sațietatea), iar grelina (care stimulează pofta de mâncare) crește. Acest lucru duce la mese mai dese și, de regulă, la o poftă crescută de dulciuri și carbohidrați.

Mediul social și economic

În grupurile sociale defavorizate, accesul la alimente sănătoase este adesea limitat, iar viața de zi cu zi este mai stresantă. Lipsa locurilor sigure și accesibile pentru mișcare (precum parcuri și săli de sport) joacă de asemenea un rol. Când este mai ieftin să cumperi o napolitană decât un măr – rezultatele sunt previzibile.

Obezitatea nu este o afecțiune unitară – există diferite forme în funcție de origine, mecanismul de acumulare a grăsimii și modul în care aceasta este distribuită în corp. Înțelegerea acestor diferențe este esențială atât pentru diagnostic, cât și pentru alegerea tratamentului adecvat.

Clasificare etiologică – după cauză:

1. Obezitate primară (esențială)
   Acesta este cel mai frecvent tip și de obicei se datorează unui desechilibru între caloriile consumate și cele arse, combinat cu o predispoziție genetică și influența factorilor de mediu. Nu există boli subiacente care să explice afecțiunea.
   

2. Obezitate secundară
    În acest tip, creșterea în greutate este cauzată de afecțiuni medicale specifice sau medicamente. Exemple includ hipotiroidism, sindromul Cushing, tumori ale hipotalamusului și administrarea de corticosteroizi sau antipsihotice.
   

3. Obezitate sindromică
   Se întâlnește în boli genetice și cromozomiale rare, în care obezitatea este parte a unui tablou clinic mai larg. Astfel de exemple sunt sindroamele Prader-Willi, Bardet-Biedl și Alström. Acestea sunt frecvent asociate cu retard mintal, tulburări hormonale și anomalii de dezvoltare.
   

Clasificare morfologică – în funcție de mecanismul de creștere a țesutului adipos

1. Obezitate hipertrofică
    Caracteristică adulților – celulele adipoase (adipocite) își măresc volumul, dar nu și numărul. Este varianta mai frecventă și potențial reversibilă, mai ales cu tratament adecvat și plan alimentar.
   

2. Obezitate hiperplazică
   Se întâlnește cel mai des la copii – numărul celulelor adipoase crește. Acest tip de obezitate este mai dificil de controlat, deoarece celulele adipoase nu dispar, ci doar își reduc dimensiunea în caz de scădere în greutate.
   

3. Obezitate mixtă
    Combină hipertrofia și hiperplazia adipocitelor și este considerată cea mai persistentă și greu de tratat formă. Este frecvent întâlnită la persoanele cu obezitate severă și de lungă durată, începută încă din copilărie.
   

Clasificare clinică – în funcție de distribuția grăsimii

1. Obezitate androidă (centrală, „în formă de măr”)
    Grăsimea se acumulează predominant în zona abdomenului și a trunchiului. Este mai frecventă la bărbați și este asociată cu risc crescut de boli cardiovasculare, rezistență la insulină și diabet de tip 2.
   

2. Obezitate ginoidă (periferică, „în formă de pară”)
   Grăsimea în exces se distribuie în principal la nivelul coapselor și feselor. Mai frecventă la femei. Acest tip are o legătură mai slabă cu bolile cardiovasculare, dar este rezistent la scăderea în greutate.
   

3. Tip mixt
    Combină caracteristicile celor două tipuri de mai sus și este adesea întâlnit la persoanele cu un grad avansat de obezitate.
   

Alte clasificări

• Obezitate hipotalamică – rezultatul afectării hipotalamusului (de exemplu după un traumatism, tumoră sau intervenție chirurgicală), ceea ce duce la foame incontrolabilă și tulburări metabolice.
  

• Obezitate iatrogenă – provocată de administrarea de medicamente sau intervenții medicale.
  

• Obezitate psihogenă – ca urmare a unor stări psihice, precum depresia, anxietatea sau tulburările alimentare (de exemplu, alimentația emoțională).
  

Obezitatea nu este o stare omogenă – are diferite grade de severitate, determinate pe baza indicelelui de masă corporală (IMC), cunoscut și ca BMI (Body Mass Index). Se calculează ușor:

Formulă:
IMC = greutate (în kilograme) ÷ (înălțime în metri)²

Exemplu:
Dacă aveți 90 kg și o înălțime de 1.75 m:
90 ÷ (1.75 × 1.75) ≈ 29.4

BMI este orientat în principal spre evaluarea greutății corporale la adulți și nu ține cont de masa musculară, structura osoasă sau procentul de grăsime separat, dar oferă o bună orientare de bază.

Clasificarea IMC și gradele de obezitate:

Obezitatea morbidă, cunoscută și ca obezitate patologică, este o afecțiune gravă care implică un risc foarte mare pentru sănătate, fiind asociată cu afectarea funcțiilor tuturor organelor și sistemelor organismului.

Obezitatea nu este doar o problemă estetică sau socială – este o boală cronică care afectează aproape toate sistemele organismului. Cu cât gradul este mai avansat, cu atât riscul de afecțiuni grave sau chiar care pun viața în pericol este mai mare. Iată principalele consecințe, analizate pe sisteme:

Consecințe metabolice și endocrine

• Rezistență la insulină și diabet de tip 2: Creșterea țesutului adipos reduce sensibilitatea la insulină, ducând la niveluri constant ridicate ale glicemiei.
  

• Sindrom metabolic: Combinație de tensiune arterială crescută, glicemie alterată, trigliceride ridicate și obezitate abdominală.
  

• Tulburări hormonale: Includ fertilitate redusă, ovare polichistice la femei și nivel scăzut de testosteron la bărbați.
  

Complicații cardiovasculare

• Hipertensiune arterială: Greutatea corporală crescută duce la suprasolicitarea inimii.
  

• Ateroscleroză și dislipidemie: Niveluri crescute de colesterol LDL și trigliceride.
  

• Risc crescut de infarct și accident vascular cerebral.
  

Tulburări respiratorii

• Apnee obstructivă în somn: Depunerile de grăsime din jurul gâtului și toracelui îngreunează respirația normală în timpul somnului.
  

• Respirație dificilă la efort: Chiar și la activități ușoare se observă respirație accelerată și dificultăți de respirație.
  

Probleme ortopedice și ale aparatului locomotor

• Osteoartrită: Greutatea excesivă duce la uzura prematură a articulațiilor, în special a genunchilor și șoldurilor.
  

• Dureri de spate: Presiunea crescută asupra coloanei vertebrale favorizează apariția herniilor de disc și a durerilor cronice.
  

Consecințe psihologice și sociale

• Depresie și anxietate: Obezitatea duce adesea la stima de sine scăzută, izolare socială și tulburări emoționale.
  

• Stigmatizare și discriminare: Mai ales vizibile în mediul profesional și în viața socială.
  

Risc oncologic crescut

Numeroase studii asociază obezitatea cu un risc crescut de:

• Cancer de sân
  

• Cancer colorectal
  

• Cancer endometrial
  

• Cancer pancreatic și hepatic
  

În cazul obezității de lungă durată, chiar și moderate, riscul de boli cronice crește drastic. De aceea, prevenția timpurie și corectarea greutății sunt esențiale pentru sănătatea generală.

Tratamentul obezității este un proces în mai multe etape, care necesită o abordare individualizată și adesea combină măsuri comportamentale, alimentare, fizice, medicamentoase și, în unele cazuri, chirurgicale. Nu există o soluție universală – succesul depinde de perseverență, adaptarea la obiceiurile pacientului și sprijinul pe termen lung. Tratamentul etapizat al obezității presupune următorii pași: 

1. Schimbarea stilului de viață – baza terapiei

Prima și esențiala etapă a tratamentului implică schimbări în viața de zi cu zi:

• Plan alimentar: Regim echilibrat, hipocaloric, adaptat vârstei, sexului, nivelului de activitate fizică și stării de sănătate. Excluderea alimentelor procesate, grăsimilor trans și zaharurilor. Integrarea fibrelor, proteinelor și grăsimilor sănătoase.
  

• Activitate fizică: Minimum 150 de minute de activitate moderată pe săptămână. Combinarea exercițiilor cardio cu cele de forță oferă rezultate mai sustenabile.
  

• Intervenții comportamentale: Lucrul cu un psiholog sau terapeut pentru identificarea și schimbarea tiparelor alimentare și comportamentale nesănătoase.
  

2. Tratament medicamentos

Medicamentele se prescriu doar în anumite condiții, de regulă când IMC ≥ 30 sau ≥ 27 în prezența unor afecțiuni asociate. Cele mai utilizate medicamente includ:

• Orlistat: Inhibă absorbția grăsimilor la nivel intestinal.
  

• Agoniști GLP-1 (glucagon-like peptide-1): De exemplu liraglutid și semaglutid – reduc pofta de mâncare și induc senzația de sațietate.
  

• Medicamente cu acțiune centrală: Reglează apetitul prin influențarea sistemului nervos central.
  

Terapia medicamentoasă nu înlocuiește alimentația și mișcarea, ci le complementează. Se administrează sub supraveghere medicală.

3. Tratament chirurgical (chirurgie bariatrică)

În cazurile de obezitate severă (IMC ≥ 40 sau ≥ 35 cu afecțiuni asociate) și eșec al celorlalte metode, se poate recurge la intervenții chirurgicale. Cele mai frecvente proceduri sunt:

• Bypass gastric
  

• Gastrectomie în manșon (gastric sleeve)
  

• Bypass biliopancreatic
  

Aceste intervenții reduc volumul stomacului și/sau modifică traseul digestiv, ducând la o pierdere semnificativă și adesea durabilă în greutate.

4. Monitorizare și sprijin

Monitorizarea regulată de către o echipă formată din medic, nutriționist, psiholog și kinetoterapeut este esențială pentru succesul pe termen lung. Sprijinul familiei și al comunității are, de asemenea, un rol major.

Nu există o soluție magică pentru obezitate. Este nevoie de consecvență, informare și, adesea, o abordare terapeutică complexă. Fiecare kilogram pierdut este un pas spre o viață mai sănătoasă și mai activă.

Obezitatea se dezvoltă adesea treptat și poate fi mult timp subestimată. Cu toate acestea, există semnale clare care impun consult medical.

Dacă indicele de masă corporală (IMC) este 30 sau mai mare, acesta intră deja în categoria obezitate și reprezintă un motiv pentru evaluare medicală. Chiar și la un IMC peste 27, în prezența unor afecțiuni precum hipertensiune, diabet de tip 2, apnee în somn sau tulburări ale profilului lipidic, este recomandat să cereți ajutor.

Alte situații în care este important să consultați un specialist includ:

• Creștere rapidă sau neașteptată în greutate, fără o cauză evidentă;
  

• Încercări repetate și eșuate de a slăbi, în ciuda modificărilor în alimentație și activitate fizică;
  

• Apariția unor simptome precum dificultăți de respirație la efort minim, dureri articulare, oboseală cronică;
  

• Sentimente accentuate de anxietate, rușine sau depresie, asociate cu greutatea corporală;
  

• Istoric familial de boli cardiovasculare sau metabolice, care crește riscul personal.
  

Medicul va evalua nu doar gradul obezității, ci și starea organelor și sistemelor afectate de aceasta. Dacă este necesar, se va întocmi un plan de acțiune personalizat – de la schimbări în stilul de viață, la terapie medicamentoasă sau trimitere către endocrinolog, nutriționist sau chirurg. Intervenția timpurie este adesea esențială pentru prevenirea complicațiilor serioase.

Ce înseamnă să am un IMC peste 30?

IMC (indice de masă corporală) peste 30 indică obezitate – o stare în care grăsimea corporală este acumulată în cantități ce pot pune sănătatea în pericol. Aceasta necesită evaluare medicală și intervenție adecvată.

Este posibil să am greutate normală, dar acumulare periculoasă de grăsime?

Da. Aceasta se numește „obezitate metabolică cu greutate normală”. În acest caz, grăsimea se acumulează în principal în zona abdominală și în jurul organelor interne, fiind asociată cu un risc crescut de diabet și boli cardiovasculare.

Poate fi obezitatea cauzată de o problemă hormonală?

Da, deși mai rar. Cauze secundare precum hipotiroidismul, sindromul Cushing sau rezistența la insulină pot contribui la acumularea în greutate. De aceea, în caz de îngrășare inexplicabilă sau greu de controlat, sunt necesare investigații.

Obezitatea se poate trata doar cu dietă și sport?

În fazele incipiente – da. Însă în cazurile de obezitate avansată sau cu complicații, este adesea necesară introducerea medicamentelor (ex. orlistat) sau chiar a chirurgiei bariatrice. Tratamentul trebuie individualizat.

Contează unde se acumulează grăsimea în corp?

Da. Tipul android (în jurul abdomenului) este asociat cu risc crescut de boli cardiovasculare și metabolice, în timp ce tipul ginoid (în șolduri și coapse) are un risc mai scăzut.

surse: 

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459357/