- dir="ltr"
- Tipuri de infecții ale tractului urinar, cauze și factori de risc pentru dezvoltarea lor
- Statistici privind infecțiile tractului urinar (ITU)
- Infecții ale tractului urinar la copii
- S simptome la infecțiile tractului urinar
- Diagnostic, investigații și valori de referință
- Complicații posibile
- Când să consultați un medic?
- Tratament
- Întrebări frecvente
Infecțiile tractului urinar sunt printre cele mai frecvente infecții bacteriene, afectând organismul uman. Ele afectează milioane de oameni la nivel mondial în fiecare an.
Pot apărea la ambele sexe, dar frecvența lor este mult mai mare la femei, datorită particularităților anatomice ale organismului feminin.
Infecțiile pot fi manifestate prin diverse simptome, variind de la disconfort ușor până la afecțiuni și complicații grave, dacă rămân netratate. Acest lucru face ca recunoașterea lor timpurie și tratamentul corect să fie de o importanță crucială.
Din acest articol veți afla care sunt cele mai frecvente infecții ale tractului urinar, cauzele lor, simptomele și motivele apariției lor. Veți înțelege, de asemenea, care sunt posibilele complicații la care pot duce.
Tipuri de infecții ale tractului urinar, cauze și factori de risc pentru dezvoltarea lor

Infecțiile tractului urinar pot fi clasificate în funcție de diferite criterii, cum ar fi localizarea, durata și agentul patogen cauzator. Cunoașterea acestei materii este de mare importanță pentru stabilirea unui diagnostic precis, urmat de un tratament eficient.
Infecții în funcție de localizarea lor
Infecțiile pot fi clasificate în funcție de localizarea lor. În general, acestea sunt ale tractului urinar superior și ale tractului urinar inferior.
Infecții ale tractului urinar superior
Infecțiile tractului urinar superior sunt considerabil mai severe și pot duce la complicații care pun viața în pericol, dacă nu se iau măsurile adecvate la timp.
Acestea includ infecții ale rinichilor (pielonefrită) și ale ureterelor.
Specificul acestora este apariția febrei, frisoanelor, durerii în regiunea lombară a trunchiului, greață. Alte simptome sunt caracteristice tuturor infecțiilor tractului urinar, cum ar fi urinarea frecventă, însoțită de durere și arsură.
Infecții ale tractului urinar inferior
Acestea includ infecțiile vezicii urinare (cistită) și ale uretrei (uretrită).
Frecvența lor este considerabil mai mare și, de obicei, sunt manifestate prin simptome precum urinarea frecventă, însoțită de durere și arsură, incapacitatea de a goli complet vezica și disconfort în regiunea abdominală inferioară.
Cistita este cel mai adesea cauzată de infecții bacteriene, în timp ce uretrita poate fi rezultatul și al patogenilor cu transmitere sexuală.
Infecții în funcție de modul de evoluție
Infecțiile tractului urinar, în funcție de modul de evoluție, pot fi clasificate în două grupe principale - infecții acute și cronice.
În cazul infecțiilor acute ale tractului urinar, simptomele apar brusc și cauzează arsură și durere severă la urinare, febră, dureri în regiunea lombară sau deasupra pubisului.
Acestea sunt cel mai adesea de origine bacteriană și răspund bine la tratamentul cu antibiotice.
Infecțiile cronice ale tractului urinar reprezintă infecții persistente sau frecvent recurente, care nu se vindecă complet cu tratamentul standard. Foarte des, acestea pot fi consecința unei afecțiuni subiacente, cum ar fi litiaza renală sau particularitățile anatomice structurale, precum și a bacteriilor rezistente la antibiotice.
Persoanele cu infecții cronice ale tractului urinar se confruntă adesea cu reapariția simptomelor sau trebuie să trăiască cu acestea, chiar dacă sunt mai puțin pronunțate, pe perioade lungi de timp.
Infecții în funcție de agentul cauzator

Infecțiile tractului urinar sunt clasificate și în funcție de agentul cauzator. Acestea pot fi bacteriene, fungice sau virale.
Infecții bacteriene
Cele mai frecvente cauze ale infecțiilor tractului urinar sunt bacteriile. Dintre acestea, liderul în statistici este, fără îndoială, bacteria Escherichia coli (E.coli), care este responsabilă pentru majoritatea cazurilor.
Pe lângă aceasta, alte bacterii care sunt frecvent responsabile pentru afecțiunile inflamatorii ale sistemului excretor sunt Klebsiella, Proteus și Enterococcus.
Infecțiile bacteriene necesită administrarea unui antibiotic corespunzător pentru vindecarea completă.
Infecții fungice
Mult mai rar, fungii din genul Candida pot provoca, de asemenea, infecții bacteriene, care sunt mai caracteristice pentru persoanele cu imunitate slăbită, cum ar fi diabeticii cu diabet slab controlat și persoanele cu catetere permanente.
Pentru tratamentul lor este necesară utilizarea preparatelor antifungice.
Infecții virale
Cele mai rare cauze ale inflamației infecțioase a tractului urinar sunt virusurile, care, practic, sunt cazuri izolate. Acestea sunt cauzate de virusuri BK sau adenovirusuri, care sunt caracteristice pentru persoanele imunocompromise.
Aceste infecții afectează mai frecvent vezica urinară decât alte părți ale sistemului excretor.
Uneori, infecțiile tractului urinar pot implica mai mulți agenți patogeni simultan, iar în cazuri rare, inflamația poate să nu fie legată de acțiunea unui agent infecțios, ci de alte cauze. Atunci vorbim de cistită interstițială.
Identificarea exactă a cauzelor inflamației tractului urinar este de importanță esențială și fundamentală pentru prevenție și tratament.
Factori de risc
Factorii de risc pentru dezvoltarea ITU includ particularități anatomice și fiziologice, factori comportamentali și prezența unor afecțiuni asociate.
Femeile sunt mai predispuse la acest tip de infecții datorită uretrei scurte și proximității sale față de anus.
Comportamentul igienic intim frecvent sau incorect, utilizarea spermicidelor și schimbarea frecventă a partenerilor sexuali cresc, de asemenea, riscul.
La bărbați, ITU sunt mai rare, dar pot apărea în prezența hiperplaziei benigne de prostată, care duce la retenția de urină. Alți factori predispozanți includ cateterizarea, diabetul, deficitul imunitar, deshidratarea cronică și pietrele la rinichi, care facilitează retenția și proliferarea bacteriană.
Statistici privind infecțiile tractului urinar (ITU)

Conform datelor statistice ale OMS (Organizația Mondială a Sănătății), infecțiile tractului urinar sunt printre cele mai frecvente infecții bacteriene. Afectează aproximativ 150 de milioane de persoane anual la nivel mondial.
Femeile sunt semnificativ mai afectate – aproximativ 50-60% dintre ele vor dezvolta cel puțin o ITU în timpul vieții, iar recidivele sunt frecvente.
La bărbați, ITU sunt mai rare, dar riscul crește odată cu înaintarea în vârstă, în special în prezența afecțiunilor prostatei.
40% dintre femei cu o ITU primară vor avea o recidivă în termen de 6 luni.
Aproximativ 20-30% dintre cazurile netratate sau tratate inadecvat pot progresa către pielonefrită.
5% din toate internările din cauza septicemiei sunt consecința unor uroinfecții severe (urosepsis).
Tratamentul cu antibiotice duce la vindecare în 85-95% din cazurile necomplicate.
În cazul ITU cronice sau recurente, rezistența la antibiotice este o problemă în creștere, până la 30% din cazuri putând fi cauzate de bacterii multirezistente.
Măsurile preventive, cum ar fi consumul crescut de lichide și terapia probiotică reduc riscul de recidivă cu 30-50%.
Infecții ale tractului urinar la copii
Infecțiile tractului urinar (ITU) sunt unele dintre cele mai frecvente infecții bacteriene la copii, putând afecta atât tractul urinar superior (pielonefrită), cât și pe cel inferior (cistită, uretrită).
Cauzele principale sunt Escherichia coli și alte enterobacterii, care pătrund în tractul urinar pe cale ascendentă - în caz de răceală și slăbirea apărării imune, în prezența anomaliilor anatomice congenitale sau în cazul deteriorării igienei personale.
Tabloul clinic variază în funcție de vârstă – la sugari și copii mici, simptomele sunt adesea nespecifice (febră, iritabilitate, apetit redus), în timp ce la copiii mai mari predomină disuria, urinarea frecventă și durerea în partea inferioară a abdomenului.
Diagnosticul se stabilește prin examinarea urinei și cultura microbiologică, iar tratamentul include terapie cu antibiotice, hidratare și controlul factorilor predispozanți, cum ar fi anomaliile congenitale ale tractului urinar.
S simptome la infecțiile tractului urinar
S simptomele infecțiilor tractului urinar pot fi variate.
Acestea pot include:
-
Urinare frecventă și dureroasă (disurie)
-
Arsură și disconfort la urinare
-
Nevoie frecventă de a urina, chiar și în cantități mici de urină (polachiurie)
-
Urină tulbure, întunecată sau cu miros neplăcut
-
Durere sau greutate în partea inferioară a abdomenului
-
Sânge în urină (hematurie)
-
Febră și frisoane (în infecții mai grave)
-
Durere în regiunea lombară (în cazul afectării rinichilor – pielonefrită)
-
Greață și vărsături (în cazuri severe)
-
Oboseală generală și slăbiciune.
Symptomele pot fi exprimate cu diferite intensități și combinații la fiecare individ, fiind strict individual și depinzând de mulți factori, cum ar fi agentul cauzator, starea organismului și alți factori.

Aflați care sunt posibilele cauze ale simptomelor individuale ale ITU din tabelul de mai jos.
Symptome |
Cauze posibile (Diagnostic diferențial) |
Particularități |
Durere și arsură la urinare |
Cistită, uretrită, vulvovaginită, prostatită |
În cistită, de obicei, lipsesc simptomele vaginale |
Nevoie frecventă de urinare |
Cistită interstițială, vezică urinară hiperactivă, diabet |
Asociată cu un volum redus de urină în cistită |
Febră și dureri de spate |
Pielonefrită, pietre la rinichi, urosepsis |
Pielonefrita duce adesea la temperatură ridicată |
Hematurie (sânge în urină) |
ITU, nefrolitiază, tumori ale vezicii urinare |
Dacă este nedureroasă – posibil proces malign |
Durere în partea inferioară a abdomenului |
Cistită, boală inflamatorie pelviană, endometrioză |
În cistită este însoțită de disurie |
Diagnostic, investigații și valori de referință
Diagnosticul infecțiilor tractului urinar (ITU) se bazează pe tabloul clinic, investigațiile de laborator și analiza microbiologică a urinei.
Stabilirea diagnosticului de „infecție a tractului urinar” în 99% din cazuri poate fi realizată pur clinic pe baza istoricului pacientului. Pentru stabilirea unui diagnostic specific, însă, este necesară efectuarea altor investigații clarificatoare.
Metodele principale de diagnostic includ:
-
Examinarea microscopică a sedimentului urinar – detectarea leucocitelor, eritrocitelor și bacteriilor
-
Teste rapide (esterază leucocitară, nitriți) – screening pentru infecție bacteriană, utilizate rar în practică
-
Cultură urinară și antibiogramă – confirmă prezența infecției și determină sensibilitatea la antibiotice. Cea mai bună și precisă metodă pentru identificarea agentului cauzator, ceea ce este de o importanță fundamentală pentru administrarea tratamentului corect.
-
Analize de sânge (CRP, leucocite, creatinină serică) – evaluarea procesului inflamator și a funcției renale în cazurile complicate.
-
Investigații imagistice (ecografie, CT, RMN) – în cazul infecțiilor recurente sau suspiciunii de anomalii anatomice, pietre sau abcese.
Puteți consulta valorile de referință pentru investigațiile individuale în tabelul de mai jos.
Indicator de laborator |
Valoare de referință |
Leucocite în urină |
> 5-10 celule/câmp - indică o infecție prezentă, provenind din tractul urinar |
Eritrocite în urină |
>3 celule/câmp - indică hematurie microscopică - frecvent prezentă în infecții și inflamații ale sistemului excretor |
Bacterii în urină |
normal absente; >10⁵ CFU/mL în porțiunea medie de urină este diagnostic pentru ITU |
Nitriți |
negativi (pozitivi în infecții bacteriene cu bacterii reducătoare de nitrați, de ex. E. coli) |
CRP (proteina C reactivă) |
>5 mg/L - indică prezența unei inflamații sistemice de natură infecțioasă |
Creatinină serică |
Normă: 44-133 µmol/L (peste 133 µmol/L - indică o funcție renală deteriorată) |
Complicații posibile
În cazul unui tratament întârziat sau inadecvat, infecțiile tractului urinar (ITU) pot duce la complicații grave.
Acestea pot include:
-
Pielonefrită – răspândirea infecției la rinichi, care poate provoca dureri severe, febră, greață și vărsături, iar în cazuri grave – abcese, insuficiență renală și sepsis.
-
Insuficiență renală – în cazul infecțiilor cronice sau recurente, în special la pacienții cu afecțiuni asociate, inflamația duce la consumarea parenchimului renal și pierderea funcțiilor rinichilor.

-
Urosepsis – pătrunderea bacteriilor în sânge, ducând la o infecție sistemică care pune viața în pericol, cu mortalitate ridicată
-
Formarea pietrelor la rinichi – anumite bacterii (de ex. Proteus mirabilis) pot provoca formarea pietrelor, ducând la infecții cronice și obstrucție.
-
Cistită cronică sau uretrită – inflamație persistentă, care poate duce la modificări fibrotice și disconfort la urinare
-
Nefropatie de reflux – la copii sau pacienți cu reflux vezico-ureteral, infecțiile recurente pot provoca leziuni renale permanente.
-
Stricturi uretrale – în cazul infecțiilor recurente sau netratate, în special la bărbați, poate apărea îngustarea uretrei și dificultăți la urinare.
-
Naștere prematură și complicații în sarcină – ITU la femeile însărcinate pot duce la naștere prematură, greutate mică a fătului și infecții intrauterine.
Diagnosticul și terapia adecvată în timp util sunt esențiale pentru prevenirea acestor complicații.
Când să consultați un medic?
Infecțiile tractului urinar pot duce la afecțiuni mai grave dacă nu sunt tratate la timp.
În cazul în care resimțiți unul sau mai multe dintre simptomele descrise mai sus, trebuie să consultați un specialist care să ia măsurile necesare pentru limitarea și vindecarea infecției.
Tratament
Tratamentul infecțiilor tractului urinar depinde de agentul cauzator.
Cea mai frecventă cauză sunt bacteriile. În prezența unei infecții bacteriene - tratamentul se realizează prin administrarea antibioticelor eficiente împotriva bacteriei respective.
În cazul infecțiilor fungice, se aplică preparate antifungice.
În toate cazurile de infecții, este benefic să se adauge un tratament complementar cu preparate din plante cu efect diuretic sau antiinflamator.
Pe primul loc se situează extractul de merișor, care conține substanțe numite proantocianidine. Acestea blochează capacitatea bacteriei E.coli (cea mai frecventă cauză a ITU) de a se atașa de peretele epiteliului tractului uretral, prevenind astfel dezvoltarea bacteriei.
Merișorul are un efect diuretic și antiinflamator ușor, care ameliorează suplimentar simptomele inflamației.
Întrebări frecvente

Care sunt cele mai frecvente ITU?
Fără îndoială, cea mai frecventă ITU este cistita - inflamația vezicii urinare. Aceasta apare mai des la femei, la fel ca și celelalte infecții ale tractului urinar.
Care este cel mai frecvent agent cauzator al ITU?
Bacteria Escherichia coli este cel mai frecvent agent cauzator al ITU.
Cum se tratează ITU?
În funcție de agentul cauzator - cu antibiotice pentru infecțiile bacteriene și preparate antifungice pentru infecțiile cu Candida. În alte cazuri de inflamație infecțioasă, tratamentul depinde de evaluarea specialistului după analiza tuturor factorilor responsabili pentru aceasta.
Surse:
Lasă un comentariu